Există o procedură dentară pe care aproape orice medic dentist o recomandă că fiind în condiţii de siguranţă, în ciuda faptului că oamenii de ştiinţă au avertizat asupra pericolelor sale de mai bine de 100 de ani, scrie secretele.com.
Numai în SUA sunt efectuate în jur de 41.000 de aceste proceduri în fiecare zi, pe pacienţii care cred că sunt în siguranţă şi că o să îşi rezolve problema.
Mai mult de 25 de milioane de canale de rădăcina sunt efectuate în fiecare an. Canalele ridiculare ale dinţilor sunt în esenţă dinţi „morţi”, care pot deveni incubatoare silenţioase pentru bacterii anaerobe extrem de toxice, care pot în anumite condiţii, să îşi croiască drum în sânge pentru a provoca o serie de probleme medicale grave, apărând zeci de ani mai târziu. Cei mai mulţi dintre aceşti dinţi toxici se simt şi arată bine timp de mai mulţi ani, ceea ce face rolul lor în boală sistematică şi mai greu de urmărit.
Din păcate, marea majoritate a stomatologilor sunt orbi la riscurile grave de sănătate la care sunt expuşi pacienţii lor, riscuri care persistă tot restul vieţii lor.
Cei mai mulţi stomatologi ar face un serviciu enorm sănătăţii publice în cazul în care s-ar familiariza cu muncă Dr. Weston Price. Din păcate, activitatea să continuă să fie redusă şi suprimată de către cadrele medicale şi stomatologi.
Dr. Price a fost dentist şi cercetător, care a călătorit prin întreagă lume pentru a studia oasele, dintîi şi dietele populaţiilor indigene care trăiesc fără a „beneficia” de produsele alimentare moderne. În jurul anului 1900, Dr. Price a tratat infecţii persistente ale canalului radicular şi a devenit suspicios că în ciuda tratamentelor efectuate, canalele radiculare rămâneau întotdeauna infectate. Într-o zi, el a recomandat unei femei care era în scaun cu roţile de şase ani să îi facă extracţie de dinte cu toate că acesta arată bine.
Ea a fost de acord cu extracţia dintelui şi cu implantarea lui sub pielea unui iepure. Uimitor, iepurele a dezvoltat aceeaşi artrită ca femeia şi a murit datorită infecţiei 10 zile mai târziu. Fără acel dinte toxic, femeia s-a recuperat rapid de artrită şi a putut merge chiar şi fără baston.
Price a descoperit că este mecanic imposibil să sterilizeze canalul radicular.
Apoi el a continuat să demonstreze că multe boli cronice degenerative provin de la canalul radicular, cele mai frecvente fiind blolile de inima şi cele circulatorii. De fapt, el a descoperit 16 agenţi bacterieni care duc la aceste boli. De asemenea au existat şi corelaţii puternice între rădăcina dintelui şi bolile de articulaţii, creier şi sistemului nervos.
Dr. Price a continuat să scrie două cărţi inovatoare în 1922 în care detaliază cercetările sale în legătură cu patologia dentară şi bolile cronice. Din păcate, muncă să a fost îngropată în mod deliberat timp de 70 de ani, până când Geoge Meinig recunoscător pentru muncă lui Price, a căutat să dezvăluie adevărul.1
Dr. Meining este din Chicago şi a fost căpitan în armata, în timpul celui de al doilea război mondial, înainte să devină medic la Hollywood pentru vedete. În cele din urmă el a devenit unul dintre membrii fondatori ai „American Association of Endodontists” (specialiştii canalului radicular).
În anii 1990, el şi-a petrecut 18 luni scufundat în cercetările Dr. Price. În iunie 1993, Dr. Meinig a publicat cartea „Root Canal Cover-Up”, care continuă să fie de referinţă privind acest subiect. Puteţi comandă cartea direct de la Fundaţia Price-Pottenger.
Dinții sunt realizaţi din cele mai durabile substanţe care se află în organismul nostru.
În mijlocul fiecărui dinte este o camera pulpara, o structura internă moale, care găzduieşte vasele de sânge şi nervii. Ceea ce înconjoară camera pulpara este dentină, care este făcută din celule vii şi secretă o substanţă minerală dura. Stratul exterior şi cel mai tare este smalţul alb care îmbracă dentină.
Rădăcinile fiecărui dinte, coboară în osul maxilarului, şi sunt ţinute în loc de ligamentul parodontal. La facultatea de stomatologie, medicii stomatologi ne spun că fiecare dinte are unul sau patru canale principale. Cu toate acestea există canale care nu sunt menţionate. Literamente există km de canale!
La fel cum corpul tău are vase de snage mari care se ramnifică în capilare foarte mici, fiecare dinte are labirinte foarte mici care desfăşurate ating distanţă de 4.82 km. Weston Price a identificat 75 de canale într-un singur incisiv central (dintele din faţă). O explicaţie mai detaliată o găsiţi în articolul lui Hal Huggis pe site-ul Weston A. Price Foundation.
Sub stresul de oxigen şi privarea de nutrienţi, aceste organisme anterior prietenoase se transformă şi devin mult mai puternice, virulente producând o varietate de toxine puternice. Aceste bacterii orale evoluează în patogeni extrem de toxici şi rămân spectatori în canalele dintelui mort până când găsesc o oportunitate de a se răspândi.
Nici o cantitate de sterilizare nu a fost eficientă pentru a omora aceste bacterii. Deseori infecţia se extinde în jos, în osul maxilarului, unde se crează cavitatea – zone de ţesut necrotic în ţesutul osului.
Cavitățile sunt zone nevindecate de os, adesea însoţite de buzunare cu ţesut infectat şi cangrenă. Uneori ele se formează după o extracţie dentară. În conformitate cu Fundaţia Weston Price, din înregistrarea a 5.000 de curăţări chirurgicale ale cavităţii, doar două au fost găsite vindecate.
Deci este posibil să aveţi un abces la un dinte mort şi să nu ştiţi. Această infecţie în imediata apropiere a canalului radicular nu este o veste bună, dar prejudiciul nu se opreşte aici.
