Într-o zi un băiețel s-a dus la școală.
Băiețelul era mic,
Iar școala era mare.
Dar când băiețelul a văzut
Că intrarea în clasa lui
Se făcea printr-o ușă direct din curte,
A fost foarte fericit,
Iar școala nu i s-a mai părut
Atât de mare ca la început.
Într-o dimineață
Când băiețelul se afla în clasă,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o să facem un desen.”
„Grozav”, s-a gândit băiețelul,
Căci ii plăcea mult să deseneze.
Știa să deseneze o mulțime de lucruri:
Lei și tigri,
Pui și vaci,
Trenuri și vapoare …
Și și-a scos cutia cu creioane colorate
Și a început să deseneze.
Dar profesoara a spus: „Așteptați !
Nu începeți încă !”
Și a așteptat până i s-a părut că toți copiii sunt pregătiți.
„Acum o să desenăm flori”,
a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gândit băiețelul,
Căci îi plăcea să deseneze flori.
Și a început să deseneze flori frumoase,
Și le-a colorat în roșu, portocaliu și albastru.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Așteptați ! Vă voi arăta eu cum să colorați.”
Și a desenat o floare roșie cu tulpina verde.
„Acum puteți începe”, a zis profesoara.
Băiețelul s-a uitat la floarea profesoarei,
Apoi s-a uitat la floarea lui.
A lui era mai frumoasă decât a profesoarei,
Dar n-a mai spus nimic.
A întors doar foaia
Și a desenat o floare ca a profesoarei,
Era roșie cu tulpina verde.
Într-o altă zi,
Când băiețelul intrase în clasă prin
Ușa din curte,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Azi o să facem ceva din argila.”
„Grozav”, a spus baiețelul,
Căci îi plăcea să lucreze cu argila:
Șerpi și oameni de zăpadă,
Elefanți și camioane, …
Și a început să frământe bucata de argilă.
Dar profesoara a zis:
„Stați ! Nu sunteți gata să începeți …”
Și a așteptat până când toți copiii au fost gata.
„Acum o să facem o farfurie”,
A zis profesoara.
„Grozav”, s-a gândit băiețelul,
Căci îi plăcea să facă farfurii.
Și a început să facă farfurii de toate formele și mărimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Așteptați, vă arăt eu cum să faceți !”
Și le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă.
„Așa, acum puteți începe”, a zis profesoara.
Băiețelul s-a uitat la farfuria profesoarei,
Și apoi la ale sale.
Îi plăceau mai mult farfuriile lui,
Decât farfuria adâncă făcută de profesoară,
Dar n-a spus un cuvânt. Și-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă Din care a făcut o farfurie adâncă și mare
Ca și cea făcută de profesoară .
Și foarte curând, băiețelul a învățat să aștepte și să privească
Și să facă lucruri ca și cele făcute de profesoară.
Și foarte curând
N-a mai făcut nimic de unul singur.
Și s-a întâmplat într-o zi
Ca băiețelul și familia lui
S-au mutat într-o altă casă,
Într-un alt oraș.
Și băiețelul a trebuit să meargă la altă școală.
Școala nouă era și mai mare,
Și nu avea nici o ușă
Prin care să intre direct din curte în clasa lui.
Trebuia să urce niște trepte înalte
Și să meargă de-a lungul unui coridor lung
Până ajungea la clasa lui.
În prima zi de școală,
Profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o să facem un desen”.
„Grozav”, și-a zis băiețelul,
Și a așteptat să-i spună profesoara ce să facă.
Dar ea n-a spus nimic.
S-a plimbat doar prin clasă.
Când a ajuns lângă băiețel, i-a spus:
„Tu nu știi să desenezi ?”
„Ba da”, a zis băiețelul, „ce desen să facem ?”
„Nu știu până nu-l faci”, a zis profesoara.
„Cum să-l fac ?”, zise băiețelul.
„Cum vrei tu”, a fost răspunsul ei.
„Dacă toți ați face același desen,
Și l-ați colora la fel,
Cum să știu cine l-a făcut ?”
„Nu știu”, zise băiețelul
Și a început să deseneze o floare roșie
cu tulpina verde …
Sursa: caplimpede.ro
