Sănătatea întregului nostru organism este influenţată în mod direct de sănătatea ficatului. Acesta, prin funcţiile sale foarte complexe, influenţează în mod direct funcţionarea aparatului cardio-vascular, a sistemului circulator, a organelor digestive, dar şi pe cea a creierului, a rinichilor şi a sistemului limfatic. Ficatul este plasat sub plămânul drept, în spatele coastelor care au rolul de a îl proteja. Ficatul nu este un simplu organ ci este mult mai mult de atât: reprezintă un mecanism complex şi valoros pe care medicină chineză îl consideră a fi responsabil de energia întregului organism (fluxul chi) iar medicina tradiţională orientală îl numea responsabilul cu funcţionarea armonioasă a tuturor organelor interne. Alimentaţia nepotrivită, consumul exagerat de alcool, stresul şi virusul hepatic pot deteriora destul de serios funcţiile ficatului.
Afecţiunile hepato-biliare ocupă un loc serios în sfera bolilor aparatului digestiv. Unul dintre cele mai inportante organe ale digestiei este ficatul iar datorită funcţiilor sale, toxinele dar şi alte substanţe care ajung în sânge sunt neutralizate. De departe, cele mai severe forme de suferinţă hepatică sunt hepatitele virale sau epidemice şi efectele generate de acestea. Există forme de hepatită transmise pe cale alimentară care sunt cunoscute drept hepatite virale acute de tip A, şi mai sunt cele transmise pe cale parenterală – transfuzii de sânge infectat cu virus, injecţii sau manevre stomatologice cu instrumente nesterilizate corespunzător, pe cale sexuală – acestea fiind hepatitele de tip B, C şi D.
În rândurile care urmează, vom discuta despre hepatită de tip B, respectiv hepatită de tip C, axându-ne pe caracteristicile, evoluţia şi repercusiunile pe care acestea le pot avea asupra organismului, dar şi pe cele mai naturale terapii care conduc la ameliorarea şi eradicarea simptomatologiei.
Hepatita de tip B – duşmanul ficatului
Hepatita de tip B, cunoscută şi sub denumirea de hepatită serică, este o afecţiune de natură infecţioasă, fiind cauzată de un virus de tip ADN – adenovirus. Primul care a tras un semnal de alarmă în ceea ce priveşte această boală a fost A. Lurman care a identificat-o în 1885, în Bremen, în rândul docherilor (muncitorii care lucrează pe docuri la încărcat şi descărcat vapoare) care au fost vaccinaţi contra variolei cu limfa vaccinală umană. Se pare că 1289 de oameni au fost vaccinaţi iar din aceştia, 15% s-au îmbolnăvit de hepatită sau icter prin inoculare, cum i se spunea atunci.
În anul 1942 în urmă vaccinări anti-malarie a unui număr de 28585 de persoane, 62 au decedat. Se pare că în serul utilizat la prepararea vaccinului s-ar fi aflat un virus hepatic, purtătorul acestuia fiind un pacient asimptomatic. Astfel, anul 1942 a devenit perioada în care acest tip de hepatită a fost identificat şi denumit “hepatită prin ser omolog”, denumire modificată ulterior în “hepatită serică”.
Cum se transmite şi cum acţionează în organismul uman virusul hepatitei B?
De-a lungul timpului, hepatită de tip B a cauzat numeroase epidemii în Asia şi în Africa, aproximativ un sfert din populaţia globului fiind infectată cu virusul hepatitei B.
Transmiterea virusului se face prin expunerea la sânge sau la secreţiile infectate (contact sexual neprotejat, transfuzii de sânge, tatuajele şi piercingurile realizate în medii improprii cu ustensile nesterile, instrumentarul chirurgical şi stomatologic, de la mama la copilul nou născut, etc.), nicidecum prin contactul de genul strângerilor de mâna, prin îmbrăţişare, folosirea aceluiaşi pahar sau prin strănut.
Infecţia cu virusul hepatitei B poate fi acută (cu durata mai mică de şase luni) sau cronică, dacă depăşeşte şase luni. Cele mai multe dintre persoanele infectate – circa 95% – se pot vindecă prin eliminarea virusului din organism, însă atunci când sistemul imunitar nu are forţă necesară să lupte cu virusul, infecţia devine cronică şi se amplifică riscul apariţiei cirozei, insuficienţei hepatice sau cancerului hepatic. Copiii sunt mai predispuşi în a dezvolta hepatită B cronică.
În cazul acestei afecţiuni, simptomele se instalează în circa 12 săptămâni de la infectare. Uneori, simptomatologia lipseşte cu desăvârşire, chiar dacă virusul este în organism şi poate fi transmis şi altor persoane. Totuşi, printre cele mai întâlnite simptome se numără febra, durerile articulare, stări accentuate de oboseală, dureri abdomninale în partea dreapta sub coaste (zona ficatului), îngălbenirea pielii (icter), urină închisă la culoare.
Diagnosticul poate fi efectuat numai prin teste de sânge care vor identifica markerii hepatitei virale B, făcându-se şi diferenţa între formă acută şi cea crocia:
Hepatită B atacă încet dar sigur funcţiile ficatului. Iniţial, la nivelul ficatului se produce o uşoară inflamaţie care, din păcate, în timp, va conduce la fibroză, ciroză şi cancer hepatic. Virusul se multiplică şi se tot multiplică, atacând în timp celulele hepatice.
În toate etapele bolii se recomandă un regim alimentar adecvat, hidratare corespunzătoare şi apelarea nu doar la tratamentele convenţionale ci şi la fitoterapie. Există o mulţime de plantecare, prin infuzii şi decocturi sunt de mare folos în cazul acestei afecţiuni hepatice. Printre aceste plante se numără: armurariul, cimbrisorul, schinelul, sunătoarea, muşeţelul, coadă-şoricelului, lichenul de piatră, rostopască, etc.
Un remediu oriental, cunoscut din cele mai străvechi timpuri, este turmericul care, cu ajutorul principalului sau ingredient activ, curcuminul, are grijă de funcţiile ficatului, clădind o adevărată barieră în calea viruşilor.
Curcuminul inhibă acţiunea virusului hepatic şi are grijă că ficatul să funcţioneze nestingherit!
Turmericul, sau rădăcina de Curcuma longa, folosită în principiu ca plantă-condiment, are vaste acţiuni hepatoprotectoare. Curcuminoizii continuti de turmeric au calităţi antioxidante, antiiflamatoare, anticancerigene, etc. Compusul sau principal – derivatul difenilpropidic denumit curcumin – are acţiune coleretică dovedită şi, în acelaşi timp, exercită şi o acţiune protectoare hepatică.
La nivelul ficatului, curcuminul creşte nivelul de glutation – o peptidă care conţine cisteină, acid glutamic şi glicină şi care are funcţie de coenzimă în numeroase reacţii de oxidoreducere. Se pare că un nivel ridicat de glutation din sânge este asociat cu longevitatea iar atunci când nivelul de glutation este scăzut, se instalează afecţiunile hepatice.
În urmă studiilor de laborator s-a dovedit că variate concentraţii de curcumin inhibă HBV-ul, prin blocarea expresiei proteinei PGC-1 alpha, responsabilă cu energia metabolică. Virusul hepatitei B declanşează producţia de PGC-1 alpha cu scopul de a-şi spori capacitatea de replicare. Dacă replicarea virusului s-a produs, curcuminul acţionează prin activitatea să antivirală blocând cu fermitate infectarea celulelor hepatice, inhibând virusul prin imposibilitatea legării de membrană celulară şi intră-celulară.
Curcuminul poate suprima inițierea tumorală, creșterea și metastazarea
Volumul de cercetare asupra curcuminoizilor în mai multe și diverse domenii medicale este uimitor, și devine evident din rezultatele cercetării de bază preclinice și clinice că ei sunt cei mai promițători compuși derivați din alimente pentru a gestiona condițiile inflamatorii și degenerative, nota dr. Vladimir Badmaev.
Curcuminul lucrează în mai multe feluri întâi, protejează împotriva daunelor radicalilor liberi deoarece este un puternic antioxidant Apoi, reduce inflamația prin scăderea nivelurilor histamine și posibil prin creșterea producerii de cortizon natural de către glandele suprarenale. In al treilea rând, protejează ficatul de mai mulți compuși toxici. In al patrulea rând, s-a arătat că reduce aglomerarea trombocitelor, ceea ce îmbunătățește circulația și susține sănătatea cardiovasculară.
Testele au arătat că Curcumin a făcut ca celulele de cancer melanom de piele să se auto-distrugă mai mult printr-un process numit apoptoză. Aceeași echipă de cercetare a descoperit că Curcumin a ajutat la oprirea împrăștierii celulelor cancerului de sân la plămâni la șoareci. Curcumin a suprimat două proteine utilizate de celulele canceroase pentru a fi imortale. Studiile ce evaluează rolul Curcumin în cancer continuă să avanseze rapid.
Proprietățile de luptă anti-cancer ale Curcumin vin de la capacitatea lui de a inhiba proliferarea celulelor. Curcumin inhibă activitatea li-pooxygenazei și e un inhibitor specific al expresiei cyclooxygenase-2 (COX-2). Curcumin inhibă inițierea carcinogenezei prin inhibarea activității enzimei cytochrome P-450 și mărirea nivelului glutathione-S-transferase. Mai simplu, Curcumin pare să aresteze celulele canceroase, oprindu-le înainte de a crește și a se răspândi prin restul organului și în restul corpului.
Ca anti-inflamator, Curcumin declanșează răspunsul stressului șoc-termic ce stimulează sistemul imunitar și ajută tratarea osteoartritei și durerile menstruale. Studiile arată că inhibă producerea prostaglandinelor și stimulează crearea de cortisol care înlătură inflamația. Cercetările arată că Curcumin îmbunătățește energia generală a corpului, îmbunătățește digestia, și înlătură artrita, printre alte utilizări. Prin mecanismele anti-oxidante, Curcumin ajută sănătatea colonului, exercită o activitate neuroprotectoare și ajută menținerea unui system cardiovascular sănătos.
Una din cele mai puternice și promițătoare utilizări ale Curcumin este tratarea Alzheimer. Acesta implică acumulare amyloidal, daune oxidative și inflamări, riscul este redus prin consumarea Curcumin ce are efect antioxidantși anti-inflamator și suprimă daunele oxidative, inflamația, deficitele cognitive, acumularea amyloidal.
Studii arată de asemenea că oamenii care manâncă mai mult turmeric sau iau regulat Curcumin au șanse mai scăzute de a face cancer de sân, de prostată, plămâni sau colon și întârzie atacul artritei și Alzheimer.
Puternicul efect anti-cancer al curcuminului poate fi simplu explicat dacă înțelegem că este cel mai puternic anti-inflamator natural, iar cancerul este o boală care păcălește organismul creând o rană (inflamație) care nu se vindecă, iar mecanismele de apărare ale organismului angajate in repararea inflamației ajută de fapt creșterea cancerului și formarea de noi vase de sânge care alimentează tumora. Aici vine curcuminului care strică acest mecanism.
Efectele extraordinare ale curcuminului (atenție, el nu se absoarbe fără Bioperine) pot fi remarcate citind numeroasele mărturii. De exemplu un pacient scrie că în doar 3 luni de Curcumin 2-7 grame/zi, i-a disparut o tumora la plaman de 2×1.7 cm, doar luand Curcumin. Si multi alti pacienti scriu macar despre remisii, pana la remisie totala.
Un efect benefic foarte important în bolile cardiovasculare, mai ales în prevenirea infarctului, a trombozelor, dar și a accidentului vascular cerebral este acela de împiedicare a aglomerării trombocitelor. Mai precis, o aglomerare de trombocite poate obstrucționa un vas de sange, dacă e vorba de coronare duce la infarct etc.
Dar, există păreri neștiințifice pe unele bloguri conform cărora Curcumin ar scădea numărul de trombocite (PLT). Deci, dacă PLT e foarte scăzut, probabil Curcumin trebuie evitat.
