De-acum, justițiabilii pot introduce singuri cererile de recurs în procesele penale

de Stiri Buzau Media

media_142737424757359300Cererile de recurs formulate în procesul penal nu mai trebuie introduse prin avocat, dispozițiile în acest sens din Codul de procedură penală fiind declarate neconstituționale, se arată într-o decizie a Curții Constituționale a României (CCR), ce a apărut recent în Monitorul Oficial. Prevederile respective aduceau o îngrădire a liberului acces la justiție, cei care intenționau să-și valorifice dreptul la recurs fiind obligați să angajeze un avocat. Astfel, de-acum, orice parte din procesul penal poate introduce singură o cerere de recurs.

Cei care doresc să formuleze un recurs în casație în cadrul unui proces penal trebuie să știe că prevederile din Codul de procedură penală referitoare la obligația de a formula acest recurs doar prin avocat au fost declarate neconstituționale și, deci, nu li se mai aplică. Cu alte cuvinte, cei care doresc să introducă în instanța penală o cerere de recurs o pot face fără să mai fie nevoiți să suporte costurile angajării unui avocat. Este vorba, mai exact, de Decizia CCR nr. 432/2016, apărută în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016 și care produce efecte de la data apariției.

Prevederile declarate neconstituționale sunt art. 436 alin. (2), art. 439 alin. (4^1) teza întâiși art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală. Concret, prin acestea se prevedea că părțile dintr-un proces penal pot să introducă în instanță o cerere de recurs numai prin intermediul unui “avocat care poate pune concluzii în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție”. În cazul în care această condiție nu era îndeplinită, cererea de recurs astfel introdusă nu era admisibilă, iar justițiabilul se vedea privat de dreptul său la recurs.

Împotriva unei hotărâri judecătorești, părțile pot formula, în condițiile stabilite de legea penală, o cerere de recurs. Recursul în casație este, așadar, una dintre căile de atac împotriva hotărârii unei instanțe, iar cererea prin care justițiabilul își valorifică dreptul la recurs trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru a putea fi admisă de instanța de recurs. Una dintre aceste condiții a fost, până recent, ca cererea să fie formulată prin avocat.

Atenție! Dacă o prevedere este declarată neconstituțională, aceasta este suspendată timp de 45 de zile de la publicarea deciziei CCR în Monitor, potrivit Constituției. Dacă autoritățile nu intervin cu modificări adecvate în acest interval, dispoziția în cauză își încetează efectele juridice. Atât în timpul suspendării, cât și după încetarea efectelor sale, prevederea nu se poate aplica.

Formularea obligatorie a recursului prin avocat impune costuri nejustificate

Așa cum reiese din prevederile declarate neconstituționale, cererea de recurs nu putea fi admisă dacă cel care a formulat-o nu era reprezentat de un avocat, ceea ce implica în sarcina justițiabilului costuri suplimentare, pentru că acesta trebuia să-și angajeze un avocat. Aceste costuri nu se pot justifica în contextul unei “justiții imparțiale și egale pentru toți”, așa cum a reținut CCR, iar justițiabilul era pus în situația de a-și vedea grav afectat liberul acces la justiție, dacă nu îndeplinea condiția prevăzută de lege.

“Persoana care dorește să recurgă la concursul justiției în vederea realizării drepturilor și intereselor sale subiective prin intermediul acestei căi de atac este condiționată de încheierea unui contract de asistență judiciară prin avocat, la formularea recursului”, scrie în decizia CCR indicată.

Faptul că cererea de recurs era respinsă/restituită pentru că nu era formulată prin avocat era de natură să aducă justițiabilului o limitare a liberului acces la justiție. Accesul liber la justiție înseamnă că fiecare persoană are dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată pentru a-și apăra drepturile și pentru a-și valorifica interesele legitime. Iar orice limitare a liberului acces la justiție trebuie să fie temeinic justificată, astfel încât dezavantajele create să fie minime și să nu afecteze chiar dreptul respectiv.

S-a susținut, pe de altă parte, că această limitare impusă de legea penală este necesară și că “legiuitorul a urmărit impunerea unei rigori pentru a se evita introducerea unor cereri de recurs în casație abuzive, șicanatorii”, formulate chiar în afara legii. Curtea nu a putut reține însă această motivare, întrucât exista un dezechilibru evident între situația creată și motivul pentru care s-a ajuns în acea situație. Altfel spus, o persoană era privată de accesul liber la justiție numai pentru ca instanța de judecată să fie scutită de analizarea în principiu a unor cereri care ar fi putut fi abuzive ori șicanatorii, spre exemplu.

Ar fi trebuit ca, în condițiile în care recursul era condiționat de reprezentarea prin avocat, justițiabilul care formula cererea de recurs să fi avut posibilitatea, oferită prin lege, de a fi reprezentat prin avocat în mod gratuit. Or, acest lucru nu există, în prezent, decât în anumite situații stabilite de lege, iar sfera celor afectați de măsura declarată neconstituțională este mult mai mare.

avocatnet.ro