Întocmai ca pe „a crea”, și pe verbul „a agrea” îl regăsim adesea, în exprimarea curentă, într-o formă greșită.
Tehnic vorbind, atât „a crea”, cât și „a agrea” sunt verbe de conjugarea I (deci, se termină în „a”), nu de conjugarea a II-a (acestea se termină în „ea”).
Practic, cele două verbe problematice se conjugă la fel ca „a lucra”, un verb din aceeași categorie. Analogia cu acest verb este, poate, și cea mai simplă metodă prin care vă puteți da seama dacă le-ați conjugat corect.
Astfel, „a lucra” este compus din rădăcina „lucr” și sufixul „a”, în timp ce, pentru verbele „a agrea” și „a crea”, avem rădăcinile „agre”, respectiv „cre„ alăturate sufixului „a”.
a lucra | a agrea | a crea |
a lucr + a > a lucra | a agre + a > a agrea | a cre + a > a crea |
eu lucr + ez > lucrez | eu / agre + ez > agreez | eu cre + ez > creez |
tu lucr + ezi > lucrezi | tu agre + ezi > agreezi | tu cre + ezi > creezi |
el/ea lucr + ează > lucrează | el/ea agre + ează >agreează | el/ea cre + ează > creează |
noi lucr + ăm > lucrăm | noi agre + ăm > agreăm | noi cre + ăm > creăm |
voi lucr + aţi > lucraţi | voi agre + aţi > agreaţi | voi cre + aţi > creaţi |
ei/ele lucr + ează > lucrează | ei/ele agre + ează >agreează | ei/ele cre + ează > creează |
Conjugându-le, observăm că colo unde „a lucra” are un singur „e”, din terminaţie (-ez, -ezi, -ează), „a crea” şi „a agrea” au doi „e”: unul din rădăcina cuvântului (cre-, agre-), iar celălalt din terminaţia lui (-ez, –ezi, –ează).
Sursa: avocatnet.ro