Războiul mondial și-a mai scris, acum câteva ore, la Nisa, o filă. Asasinii jubilează. Franța își plânge din nou morții, 80 până acum în acest atentat jihadist, numărați prin repetiție, anual de două-trei ori. De fiecare dată m-am cutremurat scriind că războiul mondial, al treilea, e în plină și crudă desfășurare. Arma imbatabilă utilizată este omul-bombă. Un bărbat francez, născut în Franța, de origine tunisiană, musulman deci, intră în mulțimea de bărbați, femei, copii care trăiau bucuria jocului de articificii de pe cer, de Ziua Națională a țării lor, cu un uriaș camion care calcă și strivește tot ce întâlnește în cale. Când isprăvește de pisat omenirea de pe faleză, scoate o armă automată și trage. În sfârșit, poliția reușește să tragă și ea.
Un lucru e limpede. Uriașa mobilizare de forțe a împiedicat producerea atentatului terorist la EURO 2016, când a fost plănuit. Iată-l în clipa relaxată a Zilei Naționale, sub bolta sclipitoare a artificiilor.
Se reia ritualul condolenațelor, șefii de stat și de guvern, inclusiv ai noștri, exprimă solidaritatea, dar moartea, scăpată de sub control, înaintează triumfal. Lumea plânge Franța. Dar morții sunt ai noștri, ai tuturor. Europa și lumea civilizată – dacă mai e civilizată și nu parte și ea a masacrelor – trăiește un doliu neputincios. Vom continua să-i lovim în Siria și Irak, declara, la orele 3,00 azi noapte, președintele Hollande. Și? Voi loviți, ei lovesc și copiii striviți de un camion manevrat de un ucigaș, sunt îngeri acum și ne ceartă din cer. Franța va lovi în bazele teroriste și mai tare. Cum se va apăra de cetățeanul său, de origine tunisiană, care s-a născut în maternitatea ei, a învățat în Orașul Luminii, poate, sau chiar la Nisa, cum va face față asasinului care doarme în patul ei și mănâncă la masa ei? Cum îi identifici explozibilul care-i crește, tumoră ucigașă, în creier?
Ce-i de făcut? Nu știu. Dar ce s-a făcut până acum e insuficient, e neputincios, într-un război pe care lumea civilizată nu-i în stare să-l poarte. Lipsește ceva. Franța a dat un strateg legendar – Napoleon Bonaparte. Declarația moale și aproape aiurită a lui Holland, pe care am ascultat-o de trei ori azi-noapte, nu m-a liniștit. Și apoi, războiul nu e doar al lui Holland. E și al meu. Nisa e lângă noi, se poate muta aici oricând. Nisa obligă la o regândire strategică globală a războiului. Fiindcă este război. Mai crud decât cele din Evul Mediu.
Sursă ampress.ro
