Povestea vine cam aşa: Conu` Leonida, republican din fire şi nevastă-sa, Efimiţa, sperioasă din cale afară, stau în pat aşa seara şi se uită la Gâdea, Tatulici, Naşu şi Dan Diaconescu și cțti vor mai fi fost ei, în timp…… Se uită şi comentează, comentează şi se uită. Conu` Leonida le ştie pe toate şi îi explică Efimiţei ce se aude la televizor. Şi de la televizor se aud multe prostii, cu unu’ Garibaldi care îi dă lecţii papei, se aud sfaturi filosofice utile de genul „Să te ferească Dumnezeu de furia poporului!…”. Pe scurt: „Bravos naţiune! Halal să-ţi fie!”. Pac, schimbăm canalul şi trecem la Antena 3, unde evident că „nu mai merge, domnule, s-a săturat poporul de tiranie”.
De n-ar veni o dată republica, speră Efimiţa. Şi pac, vine revoluţia, republicanii noştri se bagă sub pat, dar participă de acolo la revoluţie de îi doare gura, apoi se crapă de ziuă, vine publicitatea şi aflăm că „revoluţia” era o petrecere cu beţivi. Şi toate astea vin de la Dilema veche în două variante, două montări din cea mai bună satiră politică scrisă în limba română, cu actori unu şi unu.
Apropo, în caz că nu observaţi televizorul în piesa lui Caragiale, ne pare rău pentru dumneavoastră.
Uitaţi-vă bine!
Televizorul este Conu Leonida, noi suntem Conu Leonida, noi suntem televizorul.
Parol !
Caragiale nu si-ar fi recunoscut textul, sunt sigura de asta . Se auzeau numai onomatopee….
Noi nici nu știam ce piesă mai era în program….Tot timpul spectacolului am crezut că am încurcat sălile, biletele, spectacolele,,,că nu am plecat de acasă, că privim la televizor emisiunile serii….Doar îi auzeam pe Băsescu, Iliescu, Constantinescu, Tăriceanu,Vanghelie,Geoană….. ,
Av. Roxana Constantinescu
