S-a născut! Tatăl își disimulează cu greu părerea de rău că nu e băiat. Nu are cine-i duce numele mai departe, dar măcar va avea cine să aibă grijă de el la bătrânețe. Mama , si ea, are o strângere de inimă, va munci mult copilul acesta în viață. A pășit în viață ! Se ridică, crește și, încet -încet i se pun în mână stiloul și coada măturii , (ca să știe ce să facă la timp), coada cratiței , (că așa trebuie) concomitent cu clapele pianului, pensula și culorile, poantele, ca să fie grațioasă, melodioasă, e dată la înnot (ca să aibe trupul desăvârșit), apoi i se pune volanul în mână (ca să se descurce mai ușor). E dusă la piață (ca să învețe să târguiască ), i se dă T-ul (ca să spele pe jos), i se pun în față maldăre de cărți să citească, dusă la concursuri (ca să se învețe și cu asta). Și le face pe toate din ani mici până la sfarșit, ea, fata ! Se mărită ! E toata o dragoste și o flacară. Muncește, gospodărește, naște copii, îi crește, iubește, desăvârșește o casă, o profesie, o carieră, o familie. Nu prididește ! Si în tot timpul acesta se străduiește să fie frumoasă, deșteaptă, blândă, duioasă, hotărâtă, cuminte, sfioasă, drăgăstoasă, atentă,să aiba pentru toți ceva…. Pentru ea ….cât de puțin spre nimic.E modestia întruchipată ! Viața galopează în timp și prospețimea dispare….rămân în urmă ochi stinși, mâini muncite, zâmbet palid, păr albit, și multă dragoste… Mama…..mama ta, mama lor, mama universului……O amintire ! A fost odată o femeie…………..cea pe lângă care uneori treceți fără să o observați, pe care alteori o judecați, pe care ați uitat-o de cele mai multe ori…. Frumoasa femeie a tuturor timpurilor………..
Av. Roxana Constantinescu
