Sugeram acum câteva zile să nu mai bocim prin comunicate și exprimări de condoleanțe, acompaniind de la distanță tragedia italiană, și să întreprindem ceva la fața locului. Să trimitem, gândeam eu, un batalion care se bate pe teatrele de război ale lumii, câteva zile în Italia, cu misiunea de a da la o parte lespezile clădirilor care strivesc oameni încă vii. Acum e prea târziu. Guvernul, observ, a decis să trimită niște ajutoare financiare celor năpăstuiți – orfani, mai ales, și a trimis o ministresă la funeralii. E bine. Dar ca orice știre pozitivă, trece neobservată. Se vede în schimb – presa italiană a agățat deja subiectul și-l toacă – o jegoșenie nenorocită: doi români au fost prinși jefuind cadavre, furând din clădirile pustiite de viață, devenite cimitir. I-au prins carabinierii. Doi ROMÂNI, singurii veniți nu să ajute, ci să jefuiască.
De ce s-a oprit presa italiană la o astfel de știre, ignorînd munca altor români din Peninsulă, care au muncit cot la cot cu echipele de salvare? Pentru că știre de presă nu este când un câine mușcă un om, ci un om mușcă patrupedul. Cine-s cei doi tâlhari? Nu știm încă. Vom afla curând fiindcă subiectul nu va fi iertat ușor. ”Sunt țigani”, îmi spune amicul meu, dascălul de țară. Nu garantez. Și chiar dacă etnic ar fi așa, nu schimbă cu mare brânză lucrurile, scoțându-le din abject. Abjectul tronează, e cu remanență puternică, nu iese la spălat cu detergentul unei fapte opuse, iar românii, indiferent de accent și pigment, se aleg iar cu anatema hoției mai presus de orice, de viață și de moarte.
În timpul bombardamentelor asupra Bucureștilor, în al doilea război mare, bande bine organizate furau din casele atinse de focul aerian.
De curând, la Craiova, în centrul municipiului, câțiva inși, sub aparența de a acorda primul ajutor unei persoane căzute pe caldarîm, o buzunăreau. Unde se petrecea asta? Într-un film horror? Nu, în blânda și mioritica noastră republică democrată. De ce au ajuns la furat acei doi nenorociți printre cadavre, în Italia, țară care a concentrat în aceste zile o bună parte din tragedia lumii? Ce inimă au, dacă au, ce viață, ce educație, din ce caverne vin? Și de ce, Dumnezeule, s-au nimerit din România, fiindcă ăia doi sunt, evident, români?
