Pe 5 februarie s-au împlinit 54 de ani de când din Penitenciarul Rm. Sărat, condus de Alexandru Vişinescu, era anunțat decesul liderului țărănist Ion Mihalache, consemnat printr-un raport sec.
Ion Mihalache a fost închis la Râmnicu Sărat în perioada iulie 1955 – 5 februarie 1963, unde în urma torturilor a decedat. Mărturiile foştilor deţinuţi de la Râmnicu Sărat, precum Ion Diaconescu si Ovidiu Borcea, arată că Ion Mihalache era preferatul comandantului Alexandru Vişinescu când venea vorba de bătăi.
Scurtă biografie a lui Ion Mihalache
Ion Mihalache a fost fondatorul Partidului Ţărănesc şi s-a născut la 3 martie 1882 în localitatea Topoloveni. A luptat în Primul Război Mondial, unde s-a remarcat in bătăliile de pe Valea Dâmboviţei şi în luptele de la Oituz şi Mărăşeşti. Pentru faptele de eroism a fost decorat cu ordinul Mihai Viteazul. În 1926 a decis ca Partidul Ţărănesc să fuzioneze cu Partidul Naţional Român condus de Iuliu Maniu, formând Partidul Naţional Tărănesc. A ocupat funcţiile de vicepreşedinte şi preşedinte al partidului, precum şi portofolii ministeriale. În 1941 a plecat voluntar pe frontul de Răsărit, participând la luptele pentru eliberarea Basarabiei.
În 1944 a fost ales de către Iuliu Maniu ca lider al echipei naţional-ţărăniste care urma să meargă în Occident, dar a fost arestat alături de alţi lideri ai partidului la 14 iulie 1947 în urma „Înscenării de la Tămădău”, cand mai multor lideri ţărănişti li s-a oferit ocazia să fugă în străinătate, însă au fost opriţi pe aerodromul din Tămădău şi arestaţi sub acuzaţia de „încercare de fugă într-o ţară străină”.
Comuniştii l-au acuzat pe Iuliu Maniu de trădare şi insurecţie, astfel că a fost condamnat la temniţă grea pe viaţă, fiind încarcerat în prima fază la Sighet. Pe 29 iulie 1955 a fost transferat la Râmnicu Sărat.
Sentinţa de condamnare a lui Ion Mihalache
Pe 14 noiembrie 1944, secţia I a Tribunalului Militar Bucureşti l-a condamnat pe Ion Mihalache la temniţă grea pe viaţă. În sentinţă de spune că Mihalache se face vinovat de următoarele infracţiuni: „complot prin trădare şi insurecţie”, „supărarea ordinei constituţionale”, „încercare de trecere frauduloasă a frontierei”. Sentinţa a fost dată de colonelul magistrat Alex. I. Petrescu. Ion Mihalache a luat la cunoştinţă de acestă sentinţă abia în 1955.
În penitenciarul de Râmnicu Sărat Ion Mihalache a primit zeci de zile de carceră, ceea ce însemna că nu mai primea mâncare. Rapoartele acestor pedepse avizate de fiecare dată de comandantul Alexandru Vişinescu arată că Mihalache era pedepsit pentru motive aberante.
Un raport arată că a primit cinci zile de izolare pentru că într-o zi l-a chemat la uşa celulei pe ofiţerul de serviciu şi, când a deschis, vizeta (geamul celulei) Mihalache a strigat: „Sunt eu, Mihalache” de două ori. Pentru această faptă Mihalache a fost pedepsit cu cinci zile de carceră.
Un alt raport, din 1960, prin care a fost pedepsit cu 3 zile de carceră, reţine următoarele: „La deşteptare nu a vrut să se scoale spunând să-l las în pace, ei drăcia dracului! Am chemat ASG şi l-a întrebat de nu se scoală. I-a răspuns: Domnule maior mai lăsaţi-mă! Atunci ASC l-a întrebat de i-a spus maior când el e locotinent. Ştiu că sunteţi locotinent dar v-am avansat eu la gradul de maior, a spus râzând batjocoritor. Propun trei zile de carceră”, se arată în raport.
Oficial, moartea lui Ion Mihalache a fost consemnată pe 5 februarie 1963. Vezi mai jos cererea de înhumare semnată de Alexandru Vişinescu şi certificatul de deces.
O caracterizare semnată de Vişinescu spune că Ion Mihalache a fost pedepsit cu izolarea totală pentru că era indisciplinat. „Are manifestări duşmănoase faţă de regimul de detenţie şi faţă de Regimul de Democraţie Populară”, se arată în caracterizare.
