O hotărâre rămasă definitivă, că urmare a exercitării apelului sau, după caz, a recursului mai poate face obiectul controlului judecătoresc intern, prin intermediul revizuirii sau a contestaţiei în anulare.
Potrivit Codului de procedura civilă pot fi atacate cu contestaţie în anulare hotărârile definitive (contestaţie în anulare obişnuită). Pe cale de excepţie, legea instituie posibilitatea exercitării caii de atac şi împotriva hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs (contestaţie în anulare specială).
Hotărârile definitive sunt:
hotărârile care nu sunt supuse nici apelului şi nici recursului;
hotărârile date în prima instanţa, fără drept de apel şi neatacate cu recurs;
hotărârile date în prima instanţa, care nu au fost atacate cu apel;
hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate în recurs;
hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;
orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
În acest sens, Codul de procedura civilă prevede posibilitatea atacării hotărârii judecătoreşti definitive cu contestaţie în anulare atunci când:
-Hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;
-Dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
-Instanţa de recurs, respingând recursul sau admitandu-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
-Instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauza.
-Termenul de exercitare a contestaţiei în anulare este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la dată când hotărârea a rămas definitivă.
Hotărârea dată asupra contestaţiei în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
De asemenea, facem precizarea faptului că instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni.
Potrivit Codului de procedură civilă pot fi atacate cu Revizuire hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul procesului, pentru următoarele motive:
-s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
-obiectul pricinii nu se află în fiinţă;
-un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urmă judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauza. În cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţă mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;
-un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauza;
-după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţă părţilor;
-s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
-statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii şi cei puşi sub interdicţie judecătorească ori cei puşi sub curatela nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere;
-există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
-partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să instiinteze instanţa despre această, dintr-o împrejurare mai presus de voinţă să;
-Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
-după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauza, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.
Pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
Termenul de exercitare a căii de atac a revizuirii este de o lună şi se va socoti:
Pentru pct. 1 de la comunicarea hotărârii;
Pentru pct. 2 de la cel din urmă act de executare;
Pentru pct. 3 din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul, dar nu mai târziu de un an de la dată rămânerii definitive a hotărârii penale. În lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la dată când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la dată producerii acestora;
Pentru pct. 4 din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea prin care a fost sancţionat disciplinar definitiv judecătorul, dar nu mai târziu de un an de la dată rămânerii definitive a hotărârii de sancţionare disciplinară;
Pentru pct. 5 din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă;
Pentru pct. 6 din ziua în care partea a luat cunoştinţă de casarea, anularea sau schimbarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, dar nu mai târziu de un an de la dată rămânerii definitive a hotărârii de casare, anulare sau schimbare;
Pentru pct. 7 în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 7, din ziua în care statul ori altă persoană de drept public a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la dată rămânerii definitive a acesteia; în cazul minorilor, persoanelor puse sub interdicţie judecătorească sau sub curatela termenul de revizuire este de 6 luni de la dată la care cel interesat a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu sau, după caz, de la înlocuirea tutorelui persoanei puse sub interdicţie, de la încetarea curăţelei ori înlocuirea curatorului;
Pentru pct. 8 de la dată rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
În cazul prevăzut la pct. 9, termenul de revizuire este de 15 zile şi se socoteşte de la încetarea împiedicării.
Pentru motivele prevăzute la pct. 10 şi 11, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României
În situaţia în care s-au epuizat căile de atac interne sau în situaţia în care hotărârile definitive nu pot face obiectul cailor de atac interne, aceste hotărâri pot face obiectul controlului judecătoresc în faţă Curţii Europene a Drepturilor Omului, termenul pentru uzitarea acestei proceduri fiind de 6 luni de la dată rămânerii defintive a hotărârii.
blog.decalex.ro
