Iezechia (Ezechia în unele traduceri) a fost fiul lui Ahaz şi al lui Abia (fata lui Zaharia), împărat al lui Iuda în sec VIII-VII. Şi-a pus nădejdea (încrederea) în Domnul aşa cum n-a făcut-o până la el şi nu o va face nici după el vreun împărat al lui Iuda. În cei 29 de ani de domnie a restabilit credinţa adevărată şi puternică în Dumnezeu prin nimicirea idolatriei, ţinerea sărbătorilor şi prin respectarea tuturor regulilor legii lui Moise.
Intrat în conflict cu împăratul asirienilor, puternicul, batjocoritorul şi vicleanul Sanherib, Ezechia beneficiază de ajutorul nemijlocit al lui Dumnezeu care nimiceşte fără luptă, printr-un înger, o mare parte din armata acestuia. Acţiunea îngerului a luat forma unei plăgi (Britannica, Encarta), Herodot spunând că a fost vorba de o plagă cauzată de şoarecii de câmp, scrie orthodoxwiki.org.(Encarta 2006) Sanherib se întoarce în Asiria, unde este ucis chiar de fiii săi.
Ezechia se îmbolnăveşte de moarte dar, rugându-se la Dumnezeu, capătă de la acesta vindecare şi prelungirea vieţii cu 15 ani. Părăsit de Dumnezeu care vroia să-l încerce, el devine îngâmfat şi se fuduleşte cu bogăţiile sale unor soli babilonieni. Isaia îi prooroceşte unele nenorociri, Ezechia se smereşte din mândria sa împreună cu locuitorii Ierusalimului şi face ca mânia Domnului să nu vină peste el în timpul vieţii sale. A făcut unele lucrări practice de aducerea apelor în cetatea Ierusalimului. Isaia a fost proorocul care l-a sfătuit şi pe care l-a ascultat. Domnia sa este evocată în Cartea a patra a regilor cap.18-20 şi Cartea a II-a a Cronicilor, cap 29-32. Biserica Ortodoxă îi face prăznuirea pe 28 august.
