Sfânta Împărăteasă Pulheria a fost fiica lui Arcadie, împăratul Imperiului Roman de Răsărit, și a soției sale Aelia Eudoxia. Ca regentă a fratelui ei mai mic Teodosie al II-lea și împărăteasă în nume propriu, ea a influențat cu tărie comportamentul guvernării imperiale în relația cu creștinii, în special în perioada controverselor nestoriene din secolul al V-lea. Prăznuirea ei se face pe 10 septembrie; de asemenea, ea mai este pomenită de către Biserica Ortodoxă pe 17 februarie împreună cu soțul său Împăratul Marcian. Pulcheria și-a folosit averea personală pentru Biserică. Făcând aceasta, ea și-a inspirat fratele să îi urmeze exemplul, scrie orthodoxwiki. Deși era indiferentă la arianismul triburilor germanice, ea a avut o poziție fermă privind învățăturile eretice ale lui Nestorie. Ea și-a arătat aproape imediat opoziția față de el, când acesta a devenit patriarh în 428. Cu sau fără influența degradării Fecioarei Maria de la statutul de Născătoare de Dumnezeu la cel de Născătoare de Hristos a nestorianiștilor, Pulcheria a influențat hotărâtor poziția fratelui său în controversele care au dus la Sinodul de la Efes din 431. La început el l-a sprijinit pe Nestorie, înainte de a fi influențat de credința surorii sale. În această controversă, Patriarhul Chiril al Alexandriei credea că influența Pulcheriei a fost hotărâtoare în căderea rivalului său.
În 441, influența Pulcheriei a început să pălească, deoarece eunucul Hrisafie l-a convins pe Teodosie să o demită pe sora sa (la această demitere au avut un mare rol și intrigile împărătesei Aelia Eudoxia, soția lui Teodosie). Dar în curând a început controversa monofizită, datorită arhimandritului Eutihie și sprijinită de Teodosie dar și de succesorul lui Chiril ca patriarh al Alexandriei, Dioscor. Când ideile lui Eutihie au fost validate de Sinodul tâlhăresc din 449 de la Efes, Papa Leo I al Romei a inclus-o și pe Pulcheria printre cei pe care i-a adunat ca să anuleze deciziile sinodului.
În 28 iulie 450, Teodosie a murit brusc iar Pulcheria s-a reîntors la curte ca soție a noului împărat, Marcian. Ea a fost de acord cu căsătoria, dar cu condiția ca jurământul ei de castitate să fie respectat. În anul 451, prin eforturile Pulcheriei, a fost convocat Sinodul de la Calcedon, prezidat de Marcian. Acest sinod a condamnat atât Nestorianismul cât și Sinodul tâlhăresc din 449 care sprijinise erezia monofizită. Ereticul Eutihie a fost demis și exilat. Pulcheria a murit curând după acestea, în iulie 453.
