Cuviosul Irodion s-a născut în 1821, în București și a primit la botez numele de Ioan. La vârsta de 20 de ani, a intrat ca frate în Mănăstirea Cernica. Primește îngerescul chip al călugariei pe 3 decembrie 1846, sub numele de Irodion. În septembrie 1850 starețul său, Calinic, este hirotonit episcop la Râmnicu Vâlcea. Cu acest prilej, Calinic ia cu sine, alături de alți viețuitori și pe Irodion. În anul 1854 îl numește stareț al schitului Lainici. A păstorit cu mici întreruperi 41 de ani, între anii 1854-1900.
După moartea duhovnicului Sfantului Calinic, Irodion devine din ucenic, duhovnic al Sfântului Calinic. Cuviosul Irodion a trecut la cele veșnice pe 3 mai 1900. La 7 ani de la mutarea sa la Domnul, starețul Teodosie Popescu, la insistențele ucenicului Cuviosului Irodion – ieromonahul Iulian Draghicioiu, cere epsicopului Râmnicului blagoslovenia pentru a-l dezgropa. Este dezgropat, i-au făcut slujba înmormântării și l-au pus în mormânt.
La mormântul Părintelui Irodion se făceau minuni, se vindecau demonizații și se alungau duhurile necurate. Părintele Visarion Toia a dezgropat pentru a doua oară moaștele prin anii 1930 (prima fiind în 1907). Trecerea Cuviosului Irodion în rândul sfinților a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul ședinței de lucru din 29 octombrie 2010. Sfântul Sinod a hotărât ca ziua sa de prăznuire să fie 3 mai, ziua trecerii sale la cele veșnice. Canonizarea Cuviosului Irodion a fost proclamată duminică, 1 mai 2011, la Mănăstirea Lainici.
