Sfântul Lavrenție a viețuit în secolul al III lea. Lavrenție a fost arhidiaconul episcopului Sixt. ,,Din cauza persecuției împotriva creștinilor, Sixt a fost luat spre a fi judecat împreună cu doi dintre diaconii săi: Felicissimus și Agapitus. Pe când cei trei erau aruncați în temniță, Arhidiaconul Lavrenție a spus către Sixt: ,,Unde mergi, Părinte, fără fiul tău? Unde grăbești, Preasfințite, fără al tău arhidiacon?”. La auzul acestor cuvinte, episcopul i-a răspuns: ,,Nu fiule, nu te părăsesc, dar lupte încă și mai mari te așteaptă. Noi, ca bătrânii, ne-am angajat într-o luptă ușoară. Dar pe tine, tânăr viguros, te așteaptă o victorie și mai plină de glorie asupra tiranului. Nu mai plânge. Peste trei zile Diaconul îi va urma Preotului”. După arestarea acestora, Lavrenție a vândut vasele bisericii și a împărțit banii săracilor. În iconografie, el este reprezentat cu cadelnița cu jar în mână, cadind și înmiresmând Biserica lui Hristos” scrie crestinortodox.ro.