La hotarul Libanului în cetatea Ilipolis unde sălăşuia şi un popor de păgâni care-l urau pe Dumnezeu l-au prins pe diaconul Chiril şi şi-au amintit de Chiril diaconul, care a avut multă râvnă în a sfărâma idoli şi a dărâma temple. Şi atât de mult l-au urât încât după ce l-au chinuit şi l-au ucis, ba mai mult l-au spintecat şi cu dinţii au muşcat din măruntaiele lui. Iar în Gaza şi în cetăţile Palestinei preoţii, călugării dar şi călugăriţele au fost spintecaţi, li s-a umplut pânecele cu orz şi i-au aruncat la porci. Iar cei care au făcut asta şi-au primit pedeapsa. Mai întâi le-a putrezit limbile în gură şi m-ai apoi au orbit şi toţi au căzut ucişi. Astfel sfinţii mucenişi şi-au primit cununile biruinţei iar păgânii fără de suflet şi-au primit veşnicile chinuri în iad.
