În fiecare an, pe 9 noiembrie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Nectarie Taumaturgul. Acest sfânt s-a născut pe 1 octombrie 1846, în Silivria, un orășel situat în provincia Tracia din nordul Greciei. La botez a primit numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani se îndreapta către Constantinopol, dornic să-și continue studiile. În anul 1866, ajunge în insula Chios, unde lucrează ca pedagog și dascăl. La 27 de ani, devine monah la Mănăstirea Nea Moni, primind numele de Lazăr. După un an de zile este hirotonit diacon, primind numele Nectarie.
După ce a absolvit cursurile Facultății de Teologie din Atena, în anul 1885, pleacă în Egipt. Aici slujește la biserica „Sfântul Nicolae“, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotonește mitropolit onorific de Pentapolis. Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie că ar vrea să ia locul patriarhului, este trimis în anul 1890 în Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanță, prin care îi retrage cinstea arhierească. În Grecia, ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios.
Renunță la funcția de conducător al Seminarului Teologic și întemeiază Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, unde rămâne până la sfârșitul vieții. Trece la cele veșnice pe 8 noiembrie 1920, după ce a îndurat timp de un an și jumătate chinurile cancerului. Deși moare din cauza cancerului, el este grabnic vindecător de cancer și de alte boli grave. Printr-o întâmplare minunată, trupul său este descoperit neputrezit și izvorând mir. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvantare. Canonizarea sa a avut loc în 1961, cu zi de prăznuire pe 9 noiembrie.
