Acești sfinți s-au născut în Lidia, fiind prieteni încă din pruncie. Ajunși la plinătatea vârstei, amândoi se dăruiră cu toată inima slujirii lui Dumnezeu. Sfântul Ipatie ajunse monah și aspru nevoitor, iar sfântul Andrei cleric, binevestind norodului cuvântul lui Dumnezeu. Pentru mulțimea faptelor celor bune ale lor, sfântul Ipatie fu sfințit episcop în cetatea Efesului, iar sfântul Andrei fu rânduit preot. Amândoi fură prinși în vremea împăratului Leon Isaurul, urâtorul sfintelor icoane, și aruncați în temniță, scrie sfințișiicoane. Călăii le despuiară de piele capetele și arseră pe ele sfintele icoane cele de mult preț, apoi ungându-le bărbile cu smoală, îi purtară prin mijlocul orașului. În cele din urmă fură junghiați în părțile Zirolofului, fiind dați câinilor spre mâncare. Sfinții pătimitori ai Domnului se mutară la odihna cea de Sus în anul 730, fiind calzi mijlocitori tuturor celor ce le săvârșesc pomenirea cu credință. Biserica Ortodoxă Română îi pomenește în ziua de 20 septembrie.
