Pamfil, primul dintre cei doisprezece mucenici din Cezareea Palestinei, era preot al acestei cetăți. Se ocupa cu îndreptarea textului Noului Testament, curățindu-l de greșelile diverșilor copiști. El însuși copia Sfânta Scriptură și o dădea celor care o doreau. Cel de-a doilea a fost bătranul diacon Valentin. Acesta era o autoritate recunoscută în Sfintele Scripturi, pe care le cunoștea pe de rost. Cel de-al treilea, Pavel, în timpul unei persecuții anterioare fusese aruncat în foc pentru credința lui în Hristos.
Aceștia, după diferitele chinuri la care au fost supuși de către guvernatorul Urban, au stat în temniță timp de doi ani, până când a ajuns la guvernare Firmilian. Alături de ei au fost întemnițați cinci frați, care se născuseră în Egipt și care se întorceau în țara lor după ce fuseseră siliți să muncească în minele din Cilicia. La porțile Cezareei cei cinci au declarat că sunt creștini și au fost aduși în fața judecății.
Cei opt mărturisitori au fost scoși din temniță și decapitați, iar după ei a fost ucis și tânărul Porfirie, care a încercat să îngroape trupurile mucenicilor. Pe Porfirie prigonitorii l-au îngropat de viu, ca și pe Seleuc, care mai înainte fusese ofițer, și care se apropiase să sărute picioarele mucenicilor.
