Sâmbătă se împlinesc trei ani de la moartea Ancăi Bereveanu, adolescenta accidentată la Potoceni în ziua de 21 mai 2013 de primarul de atunci al comunei Cernăteşti, Valerică Şercăianu. Autorul accidentului a fost eliberat din închisoare la începutul acestui an deși nu a executat nici jumătate din pedeapsă.
Tragedia a lăsat în sufletul celor care au cunoscut-o pe Anca Bereveanu un gol imens, care nu va mai fi umplut niciodată.
De aici a rezultat și întrebarea controversată:
„De ce oare pe ea a ales-o Dumnezeu să-i slujească de timpuriu?” Această alegere a lui Dumnezeu de a-I sluji mai devreme sau mai târziu în împărăția Sa este realizată întotdeuna prin moarte. Conceptul de moarte îl putem defini făcând analogie cu un sfârşit de drum, un capăt de linie, un loc în care ne putem găsi mântuirea veșnică sau osânda veșnică. Dar moartea privită din perspectiva dispariției unei persoane dragi reprezintă un lucru foarte dureros ce nu o să poată fi explicat niciodată. Durerea o putem să o asemănăm cu un spin ce intră din ce în ce mai mult în suflet, cu manifestări văzute pe plan fizic. Și iată că această durere este izvorul unei alte numiri ale morții și anume „un alt drum” sau „cel din urmă drum”. Așa s-a întâmplat și în cazul Ancăi Bereveanu care și-a ales un alt drum pe care să pășească brusc, și anume „drumul luminii”, drumul pe care Dumnezeu i l-a scos în calea desăvârșirii sale. De fapt, punerea în calea Ancăi a acestui drum a fost o chemare dumnezeiască, o chemare la care Anca a răspuns afirmativ.
Răspunsul acesta afirmativ este legat de puritatea sufletului său tânăr, de lipsa păcatelor majore care nu i-au pătat personalitatea. Deci, frumoasele cuvinte spuse de cineva la moartea tinerei din Potoceni, „Un înger ne veghează de sus,/ O stea luminează continuu” rezumă tot ce s-a întâmplat după acest răspuns afirmativ: Anca a devenit un îngeraș care îi veghează pe toți din ceruri, un mijlocitor în fața tronului Sfintei Treimi pentru cei care au
cunoscut-o, au iubit-o, au îndrăgit-o, dar și o stea care arde continuu, care
luminează tuturor treptele vieții pentru a le parcurge cu ușurință.
Din perspectivă socială plecarea vremelnică a Ancăi din această lume a fost, printre altele, și un subiect destul de controversat și de mediatizat în mass-media locală. Destinul acestei tinere nu trebuie neglijat, ci dimpotrivă ar trebui să i se dea mai multă atenție. Chiar dacă în urma acestui accident au fost și pagube materiale, cea mai importantă pagubă a fost pierderea umană, pierderea unei nevinovate fetițe, unicul copil al familiei. După o asemenea tragedie, trebuia să intervină și o pedeapsă care din punctul de vedere al cunoscuților acesteia este una efemeră, una care nu este relevantă pentru un asemenea eveniment rutier soldat cu o victimă și o persoană rănită.
Pentru prevenirea acestor tipuri de accidente, câțiva tineri din Potoceni au realizat în ziua de 23. mai. 2015 activitatea „Blocați trotuarele, protejați-ne de vitezomani !” sub îndrumarea domnului Gigi Manole și sub finanțarea domnului primar Constantin Dumitru. Ei, prin această activitate, pe lângă faptul că au evocat amintirea ei, au prevenit aceste tipuri de evenimente rutiere neplăcute, dar și au informat oamenii, prin împărțirea de pliante, despre modul în care ei pot preveni singuri aceste tragedii.
Persoana rănită afirmă despre momentul accidentului următoarele: „A trecut atâta timp însă amintirea rămâne încă vie. Parcă o văd o copilă zglobie și plină de viață însă viața i-a fost curmată mult prea devreme. Clipele acelea de coșmar îmi sunt întipărite întotdeuna în minte, momente în care mi-am văzut moartea cu ochii, în care mi-am pierdut prietena și colega mea. Din opiniile tuturor ne-a părăsit o persoană cu un suflet minunat, un om sincer și respectos. Nu există cuvinte care pot spune durerea, care pot să o aducă înapoi și nu există nici flori sau lumânări care să întruchipeze tragedia care s-a abătut peste această familie.”
Privind logic situația de față constatăm faptul că acest accident a impregnat pe sufletele celor apropiați (părinți, bunici etc),dar și al prietenilor, atât o durere incontenstabilă, cât și o pată de cerneală neagră ce nu va mai putea fi ștearsă vreodată. Ancuța sau Ancuțel, așa cum o alintau părinții și bunicii, nu va mai fi niciodată persoana care le va lumina zilele, le va arăta scopul prezenței lor pe pământ, ci rămâne pentru ei și pentru toți cunoscuții o amintire vie, un înger ce le va veghea existența, le va alina dorul, le va împlini dorințe și le va călăuzi pașii spre a înfăptui binele.
Moartea Ancăi Bereveanu a avut un impact deosebit asupra locuitorilor din satul Potoceni rămânând o pată îmbibată și depozitată în sufletele acestora. Ei sunt revoltați, în primul rând datorită faptului că o fată mult prea tânără a plecat prea vremelnic dintre noi, și în al doilea rând pentru felul în care a fost pedepsit pricinuitorul morții acesteia. Ea a rămas pentru comunitatea noastră o floare ruptă prea devreme din rândul acesteia, o viață prea chinuită de un destin nedrept.
În decursul timpului, celor care au realizat comemorările victimei primarului de la Cernătești li s-au pus în cale nenumărate piedici. Ei nu s-au lăsat străpunși de acestea continuând demersul lor de evocare an de an a celei care a fost Anca, confidenta, colega, prietena lor. Amintirea ei rămâne în timp vie, neschimbată, chiar dacă nimic din gesturile, din manifestările sau din cuvintele lor nu o mai pot aduce înapoi.
Să nu uităm faptul că tânăra Anca Bereveanu a plecat din această lume fără acel strop de lumină necesar pentru fiecare om care părăsește viața pământească, noi toți întotdeuna vom avea grijă să ne ducem să îi ținem lumină pe drumul ce i-a fost pus în față de Dumnezeu. Lumina aceasta este închipuită în diverse moduri; fie prin intermediul făcliei pe care părinții au adus-o la altar pentru a arde în biserică în cadrul tuturor slujbelor săvârșite de la Învierea Domnului și până la Înălțarea Domnului, fie prin aprinderea fiecărei lumânări la mormântul ei etc.
„Domnul Dumnezeu să-i așeze sufletul ei acolo unde drepții se odihnesc. Mila lui Dumnezeu, Împărăția cerurilor și iertarea păcatelor ei, de la Hristos, Împăratul cel fără de moarte și Dumnezeul nostru, să cerem.”
Material realizat de Bogdan-Gabriel Caloian și Ana-Maria Tudorie, alături de Mirela-Mădălina Jugănaru.
