Vartolomeu a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli aari. Se pare că Vartolomeu şi Natanael sunt una şi aceeaşi persoană. Împreună cu Apostolul Filip şi cu sora lui Filip, fecioara Mariamna, şi o vreme împreună şi cu Sfîntul loan Teologul, Vartolomeu a predicat Evanghelia mai întâi prin Asia, apoi în India şi la urmă în Armenia, unde a luat şi moartea mucenicească. La Hierapolis, aceşti sfinţi apostoli au omorât cu rugăciunea un şarpe uriaş pe care păgânii îl ţineau într-o capişte şi se închinau la el.
În acelaşi oraş, ei tot cu rugăciunea i-au redat vederea lui Stahius, care fusese orb timp de patruzeci de ani. Aceasta a fost cetatea în care Filip şi Vartolomeu au fost răstigniţi de o gloată care se pornise cu ură asupra lor. Pe Vartolomeu 1-au răstignit cu capul în jos. În exact acele zile în care sfinţii piereau pe cruce, a avut loc în cetate un cutremur de pământ în care au pierit juzii cei mârşavi şi mulţime dintre gloatele care îi răstigniseră pe sfinţi.
Crezând că aceasta este pedeapsa lui Dumnezeu, mulţi au alergat să îi dea pe sfinţi jos de pe cruce, dar Filip deja murise. Vartolomeu însă era încă viu, şi după aceea el a plecat în India, unde a predicat şi a tradus Evanghelia după Matei în limba poporului de acolo. Apoi Vartolomeu a trecut în Armenia, unde a vindecat-o pe fiica regelui de nebunie. Dar fratele cel invidios al Regelui Astyages l-a apucat pe apostolul lui Dumnezeu, l-a răstignit pe cruce, l-a jupuit, iar la urmă l-a omorît prin tăierea capului în Albanopolisul Armeniei.
Creştinii au luat trupul sfintului şi l-au îngropat cu cinste într-un sicriu de plumb. Pentru că la sfintele lui moaşte se lucrau mulţime de minuni, păgânii au luat sicriul şi l-au aruncat în mare. Dar apa mării l-a purtat pînă în Insula Lipara, unde Episcopul Agathon, după o descoperire făcută lui în vis, a mers şi l-a întâmpinat la marginea mării, apoi l-a luat şi l-a înmormântat cu cinste în biserică.
