
În timp ce confruntarea strategică pentru reașezarea influenței și raporturilor dintre polii de putere s-a întețit în 2018 și se afirmă a continua și în 2019, amenințând tot mai puternic configurația ordinii internaționale de sorginte americană și Europa ca partener junior, anul în care tocmai am intrat este vital pentru felul cum vor supraviețui și vor intra în următorul deceniu comunitățile europeană și transatlantică.
2019 este anul unor aniversări rotunde, însă nu despre festivismul lor este vorba, ci despre largul ecou și imensul pericol pe care subminarea lor prin tendințele deja patentate în anii precedenți. 2019 echivalează nu doar cu prima președinție a României la Consiliul UE și momentele sale cruciale – Brexit, primul summit UE din istorie organizat de Ziua Europei și alegerile europene – ci și cu întoarcerea Europei prezentului cu fața spre Europa trecutului.
În 2019, aniversăm 70 de ani de NATO, din care 15 cu România stat membru al organizației, și încheiem anul prin comemorarea a trei decenii de la sfârșitul Războiului Rece prin căderea, în 1989, a Zidului Berlinului și prin prăbușirea regimurilor comuniste în Europa de Est, în țări precum Polonia, Ungaria sau România. La 30 de ani distanță, aceste țări sunt din ce în ce mai rostogolite în presa europeană și percepute în mainstream-ul politic european ca actori ce purced cu accelerație spre o cale mai puțin democratică. Iată care sunt principalele momente care vor da formă lui 2019: Brexit-ul; alegerile europene;primul summit european organizat de Ziua Europei; 70 de ani de NATO și 15 ani de România în NATO;10 ani de când Uniunea Europeană este guvernată prin intermediul Tratatului de la Lisabona.

