Noi, românii, nu trebuie să uităm istoria noastră, jertfa înaintașilor noștri, care s-au sacrificat pentru întregirea acestui neam. Nu trebuie să uităm tributul de sânge dat în războiul de independeță și nici în cea mai mare conflagrație mondială, al Doilea Război Mondial. Ziua de 9 mai reprezintă un moment de bucurie, dar și de reflecție, pentru noi, cei care ne bucurăm astăzi de pace, unitate și prosperitate într-o Europă unită, o Europă mare. La 9 mai 1877, România își declara independența faţă de Imperiul Otoman, prin declaraţia citită de marele om de stat, Mihail Kogălniceanu. Acest sacrificiu a reprezentat piatra de temelie pentru modernizarea şi dezvoltarea României. Tot pe 9 mai 1950 a fost semnat certificatul de naştere al Uniunii Europene, prin declaraţia rostită de ministrul de externe francez, Robert Schuman.
Astăzi,mai mult ca oricând, trebuie să luăm aminte la cuvintele ilustrului nostru înaintaș:
”Așadar, trebuie să dovedim că, dacă voim să fim națiune liberă și independentă, nu este pentru ca să neliniștim pe vecinii noștri, nu este pentru ca să fim un popor de îngrijiri pentru dânșii; din contră, și încă mai mult decât până acum, să arătăm că suntem o națiune hotărâtă să ne ocupăm de noi, să ne ocupăm de națiunea noastră, să ne ocupăm de dezvoltarea ei, de dezvoltarea bunei stări morale și materiale, iar nicidecum ca să îngrijim, ca să neliniștim pe cineva”.
(Mihail Kogălniceanu, Declarația de Independență de la 9 mai 1877)