Apăruse cuvântul solidaritate. Dar, la 23 februarie 1866, acest cuvânt a dispărut odată cu domnitorul trădat de o largă coaliție a românilor din partidele politice de atunci. Din monstruoasa coaliție cum a fost denumită unul dintre lideri era chiar secretarul particular al domnitorului, Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu.
-DOMNITORUL CUZA LA BUZĂU-
Până la 1847 comerţul care se practica între Ploieşti şi Buzău era aciuat pe drumul poştalioanelor lângă menzihanele, (casele sau staţiile de poştă), unde o mulţime de negustori profitau de cei care apăreau odată cu sosirea diligenţelor. În timpul în care se schimbau caii, se spălau de praf şi se verificau roţile trăsurilor boieri, surugii, slujitori, slujnice, rotari şi mulţi de-alde gură-cască, deveneau cei mai buni muşterii.
După acest an, odată cu construirea drumului de la Ploieşti pe sub dealul de la Valea Călugărească, continuând pe sub dealurile Istriţei, până la Buzău şi continuând până în Moldova, oraşul cunoaşte o dezvoltare remarcabilă datorită apariţiei acestei infrastructuri. Acest drum a făcut ca legătura cu zonele urbane mari îndepărtate, dar şi cu cele rurale, să exercite o atracţie din punct de vedere al comerţului, mai ales cunoscându-se potenţialul târgului.
De această cale de comunicaţie (drumul mare), va profita şi Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României, când pleacă din Iaşi spre Bucureşti.
Pe traseu îşi anunţă sosirea în Buzău şi, în ziua de 6 ianuarie 1859, domnitorul este aşteptat de către administratorul Buzăului însoţit de 200 călăreţi şi mulţi locuitori de la ţară.
Din ziarul de la acea vreme, “Steoa Dunarei – Zimbrulu şi Vulturulu”, din 17 februarie 1859, avem să aflăm că la intrarea în oraş i s-a prezentat comanda dorobanţilor, cu cocardul tricolor ce a făcut mare impresie Măriei Sale Prinţul.
Alexandru Ioan Cuza este primit cu mult entuziasm de locuitorii Buzăului, care l-au însoţit până la Catedrala Episcopală unde a fost întâmpinat de episcopul de la acea vreme.
După ce a primit o delegaţie formată din 12 doamne printre care şi Irina Marghiloman, a rămas peste noapte în casele episcopale.
Din nou la Buzău.
După alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al României, Iancu Marghiloman subscrie cu 500 de galbeni la vistieria țării care era cam goală, în speranța că va fi numit prefect în locul lui Scarlat Voinescu. Deoarece nu s-a întâmplat acest lucru, Marghiloman începe să-l blameze pe Cuza, cerând totodată să i se restituie cei 500 de galbeni. Cu prilejul unei alte vizite a domnitorului prin Buzău, printre cei care au venit să-l întâmpine la Episcopie, s-a aflat și Ioan Marghiloman. Zărindu-l printre ceilalți buzoieni, Domnul Cuza de față cu autoritățile județului, a orășenilor și chiar a episcopului, s-a adresat lui Petre Lungeanu, casierul trezoreriei; „Du-te chiar acum și-i dă îndată cei 500 de galbeni ce a subscris acestui nemernic, pentru că asemenea bani aduc nenorocire țării”. (Alexandru Gaiță, Opinia, Buzău, nr.2342 din 9-10.01. 1999).
În 1866, Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să abdice din cauza unor politicieni nemernici cărora nu le-a plăcut atitudinea corectă şi autoritară a domnitorului.
Aceştia s-au coalizat împotriva lui Cuza, înlăturându-l ticăloşeşte pe omul care realizase importante reforme interne dintre care: secularizarea averilor mănăstireşti în anul 1863, reforma agrară, învăţământului şi justiţiei în 1864.
Coaliţia care a înlăturat pe cel care a dat o linie modernă în dezvoltarea ţării a rămas în istorie sub denumirea de Monstruoasa Coaliţie.
La 8 mai 1866, cetăţeanul german Karl Eitel Frederich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmarigean, cel de-al doilea fiu al prinţului prusac Carol Anton, ajunge la Turnu Severin folosind un paşaport elveţian fals, sub numele de Karl Hettingen.
În 10 mai la Bucureşti depune jurământul de credinţă (in limba franceză!), în calitate de domnitor al Ţărilor Româneşti.
(După demisia la 12 martie 1907 a guvernului conservator condus de Gheorghe Gr. Cantacuzino, regele Karl Eitel Frederich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmarigean, (Carol I), mandatează instalarea guvernului liberal condus de Dimitrie Alexandru Sturdza preşedintele în funcţie al Partidului Naţional Liberal. Acesta, după ce numeşte pe Ionel Brătianu la Interne şi pe generalul Alexandru Averescu la Război, au început adevărate represalii fiind organizată prin planuri bine întocmite una dintre cele mai violente represiuni din istorie executată împotriva ţăranilor, cunoscută sub denumirea de Răscoala de la 1907).
Foto; 1, sanatateabuzoiana.ro/cuza-voda (Primirea lui Cuza la Palatul Episcopal)
Foto; 2, Buzău, Istorie și Amintiri
Foto; 3,Wikipedia, enciclopedia libeler Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Române
Foto; 4, http://certitudinea.ro/…/tradatorii-lui-alexandru-ioan… D. A. Sturdza.
Foto; 5, rotalianul.com/Hora Unirii – 1859 după recepția de la Ateneu, ce a urmat alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca și domn al Moldovei și al Țării Românești. Sursa: CunoașteLumea.ro
