Pasul 1. Liberalii le cer liderilor USR să se alieze din nou cu PSD și cu AUR, ca la moțiune, și să vină cu o propunere comună de prim-ministru. Evident că USR nu are niciun interes să guverneze cu PSD și cu AUR. Votul moțiunii a fost o alianță de conjunctură pentru a-l răsturna pe Cîțu. Însă interesul liberalilor e să rostogolească cât mai mult această dihotomie: PNL – responsabil; USR- aliatul PSD și AUR.
Pasul 2. Consultările de luni au rezultat deja cunoscut: niciun partid nu va putea demonstra că are majoritate parlamentară, singur sau prin alianțe. Prin urmare, Klaus Iohannis va organiza a doua rundă de consultări. Mă rog, consultări e mult spus. În realitate, vor fi discuții în van, astfel încât președintele să poată bifa că a respectat, de formă, Constituția.
Pasul 3. A două rundă de negocieri se va încheia cu aceeași concluzie: nicio propunere de prim-ministru nu strânge o majoritate parlamentară. E imposibil ca PSD sau USR să cedeze și să-l accepte pe Cîțu premier.
Pasul 4. Președintele Klaus Iohannis va organiza o declarație de presă fără presă. Va spune: Dragi români, traversăm o peroadă complicată. U-SE-RE e de vină. Niciun partid politic nu a reușit să vină cu o propunere de prim-ministru care să întrunească o majoritate parlamentară. Prin urmare, am decis să-l desemnez pe domnul Florin Vasile Cîțu premier.
Pasul 5. Partidele vor reacționa:
USR: Președintele nu respectă decizia CCR care interzice ca premierul abia demis prin moțiune să fie desemnat premier imediat.
PNL: E dreptul constituțional al președintelui să desemneze premier pe oricine dorește. Sesizați CCR dacă nu vă convine!
PSD: Președintele se teme de anticipate.
AUR: Strângem semnături pentru suspendarea președintelui.
UDMR, către primari: Vine și următoarea tranșă de bani din PNDL. Nu vă preocupați, totul va fi bine.
Pasul 6. Fie USR sesizează CCR și toată lumea va aștepta decizia Curții, undeva pe la finalul lunii noiembrie. Fie jocul se mută în Parlament.
