Toţi ne întrebăm dacă există metode prin care putem deosebi mierea contrafăcută de cea autentică. Răspunsul este: da, există câteva secrete ale mierii şi câteva mituri despre această pe care trebuie neapărat să le ştim dacă vrem să ne bucurăm de un produs de calitate şi de beneficiile lui.
1. Mierea cristalizată este stricată. Fals!
Mierea nu se strică. Niciodată. Ea fermentează dacă este culeasă înainte de capacire sau este depozitată necorespunzător. Dar de regulă, cristalizarea intervine la un interval de la câteva săptămâni (mierea de răpită, de tei, polifloră, de floarea soarelui cristalizează destul de repede, în vreme ce mierea de castan, de pin cristalizează greu, iar cea de salcâm aproape deloc – mă rog, după vreo un an doi şi cea de salcâm se incleieaza). Cristalizarea este un fenomen natural şi reversibil (mierea încălzită redevine fluidă), dar cristalizarea nu este nicidecum un semn că s-a stricat. Dimpotrivă, cumpărând o miere complet cristalizată în borcan aveţi o garanţie în plus că este miere naturală, pentru că mierea înmulţită cu glucoză sau alte siropuri şi melase de regulă nu cristalizează sau nu cristalizează complet.Sfat: dacă va plângeţi că mierea cristalizată este greu de manevrat, păstraţi-o într-un recipient cu gură cât mai largă.
2. Mierea de salcâm este cea mai bună miere. – Fals!
Mierea de salcâm este cerută (şi implicit are un preţ mai mare) pentru că are tipicitate, cristalizează greu şi conţine mai puţină glucoză (în mierea florală raportul fructoza/glucoză este de circa 1,15, în vreme ce la mierea de salcâm raportul este 1,35). Este motivul pentru care medicii recomandă diabeticilor să consume în cantităţi moderate doar miere de salcâm. Dacă nu aveţi diabet, nu aveţi de ce să mâncaţi doar miere de salcâm. Ideal este să mâncaţi tipuri variate de miere monofloră sau miere polifloră. În plus, sunt alte varietăţi de miere mult mai gustoase, mai parfumate sau cu alte indicaţii terapeutice.
3. Mierea polifloră este o miere de proastă calitate. – Fals!
Mierea polifloră este o miere de bună calitate tocmai pentru că fiind amestecată din nectaruri ale mai multor tipuri de flori, îmbină puterea terapeutică a acestora. Este că şi cum aţi avea un cupaj natural. Atenţie, nu confundaţi mierea polifloră cu mierea amestecată de apicultori sau mai grav, de procesatori şi comercianţi. Mierea polifloră este mierea adunată în stupi care nu sunt duşi în lan sau în pădure în regim pastoral sau la care extracţia mierii se face după mai multe sezoane de înflorire la plante variate. Mierea polifloră, de regulă, este mai deschisă dacă e miere de primăvară şi mai roşiatică dacă este extrasă din stup în a două jumătate a verii sau toamna. De asemenea, mierea polifloră culeasă la altitudine este ceva mai dulce şi mai închisă la culoare faţă de cele de câmpie.
4. Mierea luată de pe marginea drumului este o miere bună. – Fals!
Mierea luată de pe marginea drumului (şi va păcăleşte şi mai tare faptul că e stupina amplasată chiar acolo) are cel puţin patru neajunsuri care trebuie să va facă să va gândiţi de două ori dacă să cumpăraţi de acolo au ba:
– mierea expusă la soare îşi pierde proprietăţile, în special datorită acţiunii razelor ultraviolete dar şi supraîncălzirii (şi nu stă nimeni să va aducă tocmai vouă miere din borcanele alea bune, care nu au stat la soare).
– albinele care stau la stradă sunt expuse la intoxicaţii (şi asta se răsfrânge în calitatea mierii pe care o achiziţionaţi) de la praful de la plăcuţele de frână, cauciucuri, uleiuri etc. Gândiţi-va că albinele beau zilnic apă. De unde? De lângă drum, unde sunt toate gunoaiele posibile.
– mierea respectivă poate fi îndoită şi vânzătorul să fie un precupeţ cu iniţiative de “lungit” mierea, el nefiind de fapt producătorul/apicultorul din sat. Mai ales pe drumurile circulate gen DN1, unde e plin de stupine scoase la stradă pentru a comercializa miere la tarabă.
– albinele sunt expuse la gazele de eşapament. De aceea este ideal să ştiţi stupina de unde achiziţionaţi mierea, pentru a va asigura că este amplasată departe de drumuri circulate. Tot din acest motiv este mai bine să achiziţionaţi miere produsă în regim staţionar (pentru că nu veţi abea niciodată garanţia amplasării corecte a stupinei în regim pastoral)
CUM VĂ DAŢI SEAMA CĂ AŢI CUMPĂRAT O MIERE AUTENTICĂ
Testul focului
Luaţi un colţ de şerveţel, realizaţi un mic con din hârtie şi murdăriţi-l de miere cu ajutorul unei linguriţe. Daţi foc la capătul mânjit cu miere cu ajutorul unui chibrit sau al unei brichete. Dacă zona cu miere arde cu uşurinţă, mierea este autentică. Dacă mierea este “lungită”, zona murdară de miere nu se va aprinde, scrie Secretele.com.
Sursă: cyd.ro/ampress.ro
