După ce au fost lansate în dezbatere publică atât în 2015, cât și în 2016, normele pentru aplicarea Legii insolvenţei persoanelor fizice au fost votate vineri în cadrul ședinței săptămânale a Guvernului, însă cu modificări față de varianta propusă în dezbatere anul trecut. Legea va intra în vigoare în mai puțin de două luni.
Guvernul a aprobat vineri, printr-o Hotărâre, Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice, prin care sunt stabilite modalitatea de desfășurare a ședințelor de conciliere, modul de comunicare cu debitorul și creditorii, tipurile de onorarii pentru administratorul procedurii și lichidator, precum și cuantumul minim și maxim al acestor onorarii.
Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice va intra în aplicare începând cu 1 august 2017.
Deschiderea procedurii de insolvență se va face pe baza unei cereri pe care debitorul persoană fizică o poate depune personal sau prin poștă, cu confirmare de primire sau pe e-mail cu semnătură electronică certificată, la comisia de insolvență la nivel teritorial din județul în care își are domiciliul sau reședința de cel puțin 6 luni. În termen de 5 zile de la data primirii cererii, va avea loc o ședință de ascultare a debitorului. Dacă debitorul este persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, ascultarea va avea loc cu asigurarea unui interpret în limbaj mimicogestual.
Administratorul procedurii verifică creanțele, în baza informațiilor transmise atât de creditori, cât și de debitori. Creanțele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate într-un tabel preliminar la valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naționale la data deschiderii procedurii insolvenței, exceptând cazurile în care legislația specială cuprinde prevederi diferite.
Planul de rambursare prezentat de administratorul procedurii de insolvență trebuie să fie fezabil și să țină cont de perspectivele reale de redresare și circumstanțele aplicabile debitorului. În acest sens, normele metodologice aprobate de Guvern detaliază reperele la care comisia de insolvență la nivel central se va raporta pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil și pentru evaluarea nevoilor de locuit ale debitorilor și familiilor acestora, în situația insolvenței persoanelor fizice. Astfel, se va ține cont de:
- valoarea coșului minim lunar de consum, stabilit în baza informațiilor primite de la Institutul Național de Statistică și/sau Institutul pentru Calitatea Vieții;
- particularități de ordin financiar, structura pieței forței de muncă;
- valoarea minimă a cheltuielilor profesionale și/sau de școlarizare;
- prețul utilităților, al alimentelor și al produselor de bază;
- componența și structura familiei debitorului, ținând cont și de persoanele aflate în întreținerea debitorului și a celor cu care conviețuiesc;
- existența unor situații speciale de sănătate, integritate fizică, dizabilități în cazul debitorului ori al persoanelor aflate în întreținere sau cu care conviețuiesc;
- cheltuielile minime legate de funcționarea și întreținerea unui vehicul indispensabil;
- cheltuielile minime necesare pentru creșterea, îngrijirea și educarea copilului aflat în întreținerea debitorului, raportat la vârsta copilului;
- exigențele minimale ale unei locuințe convenabile pentru debitor și persoanele aflate în întreținerea sa sau cu care conviețuiește.
Planul de rambursare astfel elaborat este transmis comisiei de insolvență de către administratorul procedurii, pentru a fi evaluată fezabilitatea lui, în termen de 15 zile.
Actul normativ stabilește, totodată, că ședințele de conciliere între creditor și debitor trebuie să servească exclusiv intereselor legitime ale părților și că niciuna dintre părți nu poate impune celeilalte părți o soluție.
Administratorii procedurii, desemnaţi aleatoriu cu ajutorul unei aplicaţii
Pentru a asigura desemnarea şi înlocuirea aleatorie a administratorului procedurii de insolvenţă, comisia de insovenţă la nivel central va trebui să dezvolte şi să implementeze o aplicaţie informatică dedicată. Administratori în procedură pot fi practicieni în insolvență, executori, avocați sau notari.
„Comisia de insolvență la nivel teritorial desemnează și, dacă este cazul, înlocuiește administratorul procedurii din Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanelor fizice, în mod aleatoriu. În vederea asigurării desemnării aleatorii, respectiv a înlocuirii, în același mod, a administratorului procedurii, comisia de insolvenţă la nivel central depune diligenţele necesare pentru dezvoltarea şi implementarea unei aplicaţii informatice în acest scop„, se prevede în proiect.
Administratorii vor putea să refuze numirea numai pentru motive întemeiată, de pildă, din priciuna unor probleme de sănătate, sau pentru că s-ar găsi în conflict de interese sau într-un caz de incompatibilitate potrivit normelor profesionale. Tot pentru motive temeinice, administratorii pot fi și schimbați: de exemplu, pentru că obișnuiesc să nu-și respecte termenele de procedură, sunt neglijenți, nu dau dovadă de bună-credință sau au un comportament nedemn față de cei implicați în procedură.
„Onorariul administratorului procedurii se stabilește de comisia de insolvență la nivel teritorial și va consta într-o sumă fixă, în cuantum cuprins între 100 lei și 500 lei, TVA inclus, care se va achita lunar”, mai prevede proiectul. Totuși, costurile acestor onorarii nu vor fi suportate de persoanele fizice, ci din buzunarul statului.
Insolvabilii ar fi putut să aibă interdicţie la vânzarea bunurilor şi acces restricţionat la conturi
Conform reglementărilor propuse iniţial în 2015, dar care nu se regăsesc în cele propuse în 2016, în cazul în care cererea de deschidere a procedurilor era admisă de comisia de insolvenţă, instituţia putea impune debitorului anumite măsuri provizorii care să-i conserve averea. Concret, măsurile provizorii puteau include, dar nu erau limitate la:
- restricţionarea accesului debitorului la conturile bancare şi la instrumentele de plată ataşate acestora;
- restricţionarea accesului debitorului la platformele de internet banking;
- comunicarea de instrucţiuni către instituţiile de credit la care debitorul are conturi deschise cu privire la modul cum urmau să se desfăşoare tranzacţiile pe cont;
- interdicţia vânzării de bunuri mobile şi/sau imobile şi înscrierea interdicţiei în registrele de publicitate.
“Măsurile provizorii pot fi prelungite atunci când premisele pentru impunerea lor există în continuare”, se mai preciza în proiectul de act normativ publicat în 2015.
Dispoziţiile propuse iniţial, care au fost eliminate între timp din proiectul normelor, mai prevedeau că băncile la care debitorul are deschise conturi urmau să fie înştiinţate printr-o notificare despre măsurile impuse în cadrul procedurii de insolvenţă. Spre exemplu, băncile urmau să fie informate despre limitarea dreptului de dispoziţie al debitorului asupra sumelor găsite în respectivele conturi, modalitatea de utilizare a sumelor, destinaţia lor sau orice alt aspect similar.
