Jurnalista și scriitoarea Simona Catrina – originară din Buzău – pe care o cunoașteți mai ales din paginile revistei Tango/Marea Dragoste, are nevoie de noi mai mult ca oricând! Nu ne cere să-i citim articolele savuroase, scrise cu talent unic și umor fantastic, căci le-am parcurs deja și vom continua să le rămânem cititori fideli. Nu ne cere nici să-i cumpărăm cărțile, care sunt deja best-sellers, în toate librăriile din țară. De fapt, Simona probabil că n-ar îndrăzni să ne ceară nimic, însă colegii ei de la Tango/Marea Dragoste și oamenii care o iubesc vă roagă să-i fiți alături în cea mai dificilă încercare. Diagnosticată de curând cu un cancer mamar, cunoscuta scriitoare are nevoie de ajutorul nostru financiar, pentru a putea acoperi costurile tratamentului complicat pe care-l urmează în prezent.
„Simona Catrina are nevoie să-i întoarcem darul de zâmbet şi să-i arătăm ca o iubim”, scrie Alice Năstase Buciuta în apelul ei umanitar, publicat pe platforma de fundraising Galantom. „Simona Catrina suferă de cancer mamar într-un stadiu avansat, iar afecţiunile de sănătate mai vechi fac ca tratamentul ei să fie complicat şi foarte costisitor. Simona Catrina stă mai mult prin spitale şi cabinete medicale, pregătindu-se pentru operaţie. Poate că nu o să mai scrie la fel de mult în perioada aceasta, dar noi ne angajăm să republicăm în fiecare săptămână, pe site-ul revistatango.ro, textele ei superbe care au apărut de-a lungul anilor în revista Tango/Marea Dragoste. Şi, ca să fim siguri că ne va scrie în continuare, dar, mai ales, dincolo de egoism, că se va face bine, vă rugăm să donaţi echivalentul în bani al bucuriei pe care Simona Catrina şi noi, colegii ei de la Revista Tango/Marea Dragoste v-o aducem, zi de zi, de 11 ani încoace”, îndeamnă Alice Năstase Buciuta, redactor-șef al revistei Tango/Marea Dragoste și prietenă apropiată a Simonei, alături de care a semnat volumul „Andiamo”. „Vă oferim la schimb promisiunea că vom scrie mult, frumos, zilnic, cu emoţie, cu umor, cu nebunie, cu disperare, dar, mai ales, cu speranţa că, având ajutorul vostru generos, Simona se va vindeca şi va zâmbi ea însăşi, înainte să vă facă, din nou, să zâmbiţi”, își încheie Alice apelul către noi, cititori și prieteni știuți și neștiuți ai Simonei Catrina.
„Dacă eu am cancer în stadiul trei şi încă lupt, lăsaţi smiorcăiala!
Sunt un om pozitiv (folosesc un termen la modă). De aceea, când medicul mi-a spus, politicos şi metalic, „Ai cancer de san în stadiul trei”, am rânjit că o idioată. Nu ştiu să mă psihanalizez. Poate că nu am crezut-o pe doamna doctor Nedelcu, deşi e genială. Sau poate că nu eram de acord cu Dumnezeu şi n-aveam curaj să-I spun.
Am revenit aici, că să va învăţ să trăiţi, dragii mei. Nu luaţi asta că pe o abordare aroganţă, nu ştiu legile fericirii, le-am făcut praf de câte ori am avut ocazia. Dar acum nu mai e vorba de subiecte frivole, precum bărbatul cât p-aci însurat care cât p-aci mă iubea şi cât p-aci a rămas cu mine. Acum e vorba despre lucruri care ţin de viaţă şi de (mă scuzaţi) moarte.
Dacă era să mă gândesc strict la confortul meu, aş fi zis clar: mă, domnule (sau doamna) medic minunat, eu nu vreau chimioterapie, tată, nu vreau tortură de-astea ştiinţifică, nu vreau stres, nu vreau nimic, vreau doar să mă odihnesc. Doar că iubesc nişte oameni din preajma mea şi nu pot să-i las să-mi aprindă lumânări (decât la rubrica „Vii”, să fie clar).
Şi, uite, numai de-a naibii (şi Dumnezeu mă iartă că vorbesc urat), am să trăiesc, am să înot prin iad, am să ies la suprafaţă, am să mă trezesc din orice comă, am să îndur orice. Am să arăt că Dumnezeu e mai puternic decât o satana deplorabilă, care, fiindcă se simte o legumă, atacă murdar. Tipic.
Va ţin la curent, bine v-am regăsit, voi deschide un jurnal al fericirii, al supravieţuirii, al speranţei!”, scria Simona Catrina pe 7 iunie.
Tratamentul pe care îl urmează este foarte scump și Simona Catrina nu își mai permite să îl susțină financiar.
Cei care vor și pot să o ajute pe Simona, să acceseze acest link:
