Dumnezeule, îmi pare atât de bine , nu mai stă lumea acasa. Sala a fost full….De ce să nu zâmbim, de ce să nu uităm de stress, de ce să stăm acasă într-o zi rece, cu vânt tăios și ceață ? Pentru că ne scoate teatrul din casă !….Poate vă par desuetă, dar mă bucur din tot sufletul că ați ales spectacolul viu….Deși pe afiș scrie că am vizionat ,, Haimanaua,,, în realitate, noi am fost la o versiune a ,, Omului care a văzut moartea,, a lui Victor Eftimiu.
„Doamne, multe ţi se întâmplă în câţiva ani de viaţă, în prima jumătate a vieţii şi, repede, stearpă, mai trece vremea, în jumătatea a doua!” scria Victor Eftimiu, creatorul acestei drame excepţionale, al cărei ecou străbate decenii de interpretări magistrale.
..Piesa începe captivant, ca un mers la trap de-a lungul destinului însemnat al lui Alexandru Filimon, care visează să devină primarul oraşului, cu preţul salvării unui om.
Se aleargă la galop către destinaţia imprevizibiliă a vagabondului , devenit peste noapte un maestru al manipulării.
Dialoguri vii şi poante spumoase, exclamaţii subtile cu subînţeles – iată doar câteva din ingredientele poveştii unde fiecare moare câte puţin şi viaţa este o şaradă tristă. Prestanţa lui Tudorel Filimon, o alegere remarcabilă, este completată perfect de versatilitatea lui Dan Tudor şi de senzualitatea reţinută a Adelei Popescu .
Dan Tudor jonglează cu măştile umane pe care le schimbă aproape imperceptibil, antrenându-şi personajul într-un duel memorabil cu duşmanul său.
Ar părea că avem de-a face cu un comic de situaţie, numai că încurcăturile sunt premeditate şi excelent ţesute în planul acţiunii. Diferenţa dintre aparenţă şi esenţă frapează prin maniera surprinzătoare în care se conturează, atunci când credeai că ai descifrat misterul psihologic al personajelor.
Noi intrigi apar mereu să răstoarne revelaţiile anterioare. Înecatul este când confuz şi disperat, când elocvent şi abil, reuşind să demaşte subterfugiile celorlalţi.
Scenografia se remarcă printr-un decor clasic şi utilizarea unei scene rotative, sugerând două lumi scindate de ipocrizie şi un fals dinamism. Spectatorii trăiesc emoţia mulţimii invizibile care scandează.
Decizia lui papa de a candida la primărie pare a fi în mâinile cetăţenilor, însă, în realitate, ei nu există, fiind simple ecouri ale ambiţiei lui Filimon.
Dan Tudor semnează regia unui spectacol jucat cu pasiune nestăvilită şi umor inteligent. În ,,Haimanaua,, , actorii din generaţia de aur a teatrului nostru se întâlnesc cu tinerele talente, pentru a da savoare uneia dintre cele mai frumoase creaţii din dramaturgia română.
Impresioneaza finish-ul : „Voi alergati o viată dupa functii, averi , meschinării și uitați cât de frumoasă e viața, când se trăiește liber”
Av. Roxana Constantinescu
