Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis revocarea măsurii arestului la domiciliu în cazul senatoarei Doina Tudor, urmând ca aceasta să fie judecată sub control judiciar în dosarul în care este acuzată de complicitate la luare de mită. Aceeaşi hotărâre a fost luată şi pentru fostul soţ al senatoarei, Daniel George Tudor, decizia instanţei fiind definitivă.
Pe perioada celor 60 de zile de control judiciar, Doina şi Daniel Tudor trebuie să respecte mai multe obligaţii: să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară şi la instanţă ori de câte ori sunt chemaţi; să se prezinte la secţia de poliţie conform programului de supraveghere; să nu părăsească ţara decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei; să nu comunice în mod direct sau indirect, pe orice cale, între ei doi, cu inculpatul Ovidiu Marian şi cu martorii Ilie Carabulea, Alina Muraru, Melania Elena Marian, Marian Mîrzac, Victor Gabriel Morlova, Nicolae Ucă şi Dumitru Mierlă Dumitru sau cu orice alte persoane care vor dobândi calitatea de martori în dosar. Cei doi au fost trimişi în judecată de DNA pe data de 12 aprilie, Doina Tudor fiind acuzată de complicitate la luare de mită, iar Daniel George Tudor, la data faptei preşedinte al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ulterior vicepreşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară, este acuzat de luare de mită.
În acelaşi dosar, Ovidiu Marian, fost secretar general al Senatului, este judecat pentru trafic de influenţă. DNA susţine că Doina Tudor şi Marian Ovidiu (secretar general al Senatului în perioada decembrie 2012 – ianuarie 2014) au intermediat, în anul 2013, primirea a 300.000 de euro de la Ilie Carabulea, pentru ca Daniel Tudor, preşedinte la acea vreme al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), să îl ajute pe omul de afaceri în legătură cu un control efectuat de CSA la SC Carpatica Asig SA, unde Carabulea era acţionar majoritar.
În urma sumelor remise cu titlu de mită, la data de 26 aprilie 2013, inculpatul Daniel George Tudor a emis o decizie prin care s-au ignorat în totalitate constatările controlului respectiv (care atenţiona asupra gradului de risc ridicat al societăţii) şi a impus remedierea unor deficienţe minore şi nesemnificative în raport cu situaţia financiară precară a societăţii – au reţinut procurorii.
