Politicienii români se ceartă fie ca la ușa cortului, fie mimează înjurătura, mergând apoi la o bere de unde pleacă fluierând Zaraza și ținându-se de după gât. Niște șuturi în fund articulate și-au administrat Victor Ponta, de care speram să nu mai aud în politică, având ghinionul să-l cunosc și ministresa Prună, pe care n-o știu decât prin portretul pe i-l fac inamicii. Pare, privind-o în televizor, la București, fiindcă la Sângeru am întrerupere de cablu, unde am ajuns de o oră, cu senzația că am aterizat într-un cazan cu zmoală, o femeie de la țară, gata să-și suie și ea poalele în cap la o adică. În confruntare cu ghiolbănia lui Ponta, par a clădi un tango de huhurezi. Primul cică ar fi sărit la beregăți Ponta. Ceva de genul că într-un muzeu al ororilor, o sală ar trebui să se cheme Prună. Ba chiar respectiva ministresă ar semăna cu jihadistele de se aruncă în aer, cu dinamită în sutien. Ponta, care nu știe să se oprească, mai ales când spune idioțenii, o numește stalinistă, Ana Pauker a zilelor noastre, mă rog. N-am textul, doar comentariul sec al unei reporterițe care nu zâmbește, gravă de parcă ar anunța sfârșitul lumii. Chiar așa să fie madam Prună asta? Oricum, discursul de chivuță e plin de avânturi și, pe sub rânduri ghicești că fostul premier ar spânzura-o de limbă pe tehnocrată, de nu l-ar vedea nimeni, cu mâna lui. Cu ce s-a făcut vinovată tanti de la Justiție? Nu știu și Ponta nu explică, cel puțin în ce deapănă prompterița gravă (între timp am primit telefon de la Sângeru că au venit ăia de la ACTA/AKTA, firma de cablu despre care am scris ieri să se spânzure cu cablul lor de gât; au reparat mintenaș ceea ce a stat nereparat două săptămâni). Cu ce l-o fi fript așa pe marele consilier al lui Erdogan de-i opărit până-n sprâncene? Cu ce l-a mâniat așa năprasnic pe Cantemir al nostru închiriat la Înalta Poartă? Iată, în lectura rapidă din ecran, ce zice, la rândul său, madam Prună. Dacă Ponta mai zice ce zice și-o mai calomniază, să-și pună avocat fiindcă va trebui să răspundă în instanță. Dar – și aici mi-a plăcut – să-și pună un avocat de-ăla adevărat, pe bune, cu diplome reale, nu ca ale lui care a intrat în barou printr-o lucrare de doctorat șterpelită și, dispărând lucrarea a dispărut și avocatura. Mă rog, ea nu zice șterpelită, dar nu stau acum să caut declarația exactă că n-am vreme. Ce mi-a plăcut, din ambele părți, este cearta cu noduri și gâlci, exersată, inventivă, vitriol curat. Cel care sare calul e, firește, Ponta. Știu că amicii lui, cei vreo doi pe care-i mai are – unul e Dragnea! – , mă vor bălăcări, dar asta e. Să spui că femeiușca asta e hitleristă și putem să dăm numele ei unei săli a ororilor, e cam mult. Că e jihadistă! Ea o fi arunat în aer Turnurile Gemene! Oricum, Ponta, laș de meserie, capătă un curaj voinic, pe care nu i-l știam. Să i se tragă de la turci? N-am habar. Doar Vadim mai făcea așa. Oricum, văd și eu o ceartă nemimată, în politica românească unde, mai mereu, doi care se înjură azi, se pupă pe nas mâine.
ampress.ro
