Dacă nu eşti atent la visurile tale ratezi o posibilitate foarte importantă de a te înţelege. Pentru că, vedeţi, noi în viaţa conştientă avem un autocontrol. În vise, nu-l mai avem. Şi decalajul acesta te face să înţelegi în ce măsură comportamentul tău vine dintr-o reprimare a unui alt eu al tău. Toată psihologia fiinţei umane e axată pe diverse tipuri de eu-ri.
Toată problema asta este: să ştii, să înţelegi că multe lucruri depind de tine şi să le foloseşti. Ca atunci când discuţi despre viitor să primeze nu imaginea a ceva care vine peste tine, ci imaginea a ceva proiectat de tine. Ca un lucru pe care, în mare măsură, tu îl poţi proiecta. Altfel, cred că optimistul e cel care crede că întâmplarea îl va favoriza iar pesimistul – cel care crede invers.
În asta constă o adevărată personalitate, cred eu: în faptul că nu se lasă făcut de altul. Să nu te comporţi ca şi cum eşti manipulat: de lecturi, persoane, împrejurări. Să te comporţi prin modul tău personal de gândire. Dar şcoala nu-l învaţă pe elev să gândească cu capul lui. El mereu asimilează şi repetă lucruri care vin din altă parte, nu din capul lui.
Solomon Marcus
1 martie 1925 – 17 martie 2016
(fragmente de interviu)
Sursa: webcultura
