1 octombrie …ce a căzut într-o zi de joi… Un municipiu, capitala unui județ oarecare din România. Un serviciu public și o istorie de tot râsul ! Dulceața decorului ultimei zile de septembrie s-a diluat în somația găsită în cutia poștală…O notificare, cu text imperativ, ce se rezuma la…. dacă nu prezentați actele până la o dată…..,vi se întrerupe livrarea unui serviciu ….. . Somația este emisă cu cca trei săptămâni în urmă, mai ai câteva zile să-i dai curs. Cotrobăiești în cutia memoriei.. Nu te știi datoare cu nimic. Ce să fie ? Contractul tocmai l-ai reînnoit acum două luni, ți-au citit actele și pe cant, ai cont deschis, cod de client, ești cu plata la zi… Gata, ți-au stricat ziua ! A doua zi dai telefon, ața , de control , poate e o greșeală și își cere cineva scuze…Da de unde, afli că nu ai plătit…. 9 lei și că ți se întrerupe livrarea.., ,.- Doamna, nu mi-a spus nimeni despre asta ! Vin și plătesc, mai aduc actele ?,, -,, Da,,, răspunde vocea metalică. Zi și făcut… Caută actele, fă-le copii, întrerupe programul zilei , fă-ți o fereastră și zboară pe ea, direct spre Serviciul clienți… Ajungi și te duci direct la caserie. Rând solid ! Răbdare, așteptare, calm… În clădire s-a dat drumul la căldură, haina ți se pare deja un plus inutil, temperatura crește minut cu minut. Ajungi la casiera cu obrajii mere pârguite, poșeta pe umeri, haina pe un braț, actele în cealaltă mână…Bretonul tocmai s-a lipit pe frunte ,,si culmea, cade drept în ochi, ca un făcut. – ,,Dv ?,, Explici cu zâmbetul arborat ,drapel de pace, că ai venit să plătești o taxă…. -,,..Aaaa, nu aici, mergeți în clădirea de alături, plătiți și apoi în cealaltă clădire, raportați plata… Ieși și te uiți în jur…sunt două clădiri. Care să fie cea cu pricina ? Intri în prima, explici ce și cum și afli că nu e bună selecția. Treci aleea , ajungi în a doua. Gardiana te legitimează și iar explici. -,,Da,da, treceți mai întâi la Relații cu publicul… Trec cuminte , ca o elevă. Culmea, sunt îmbrăcată în bleumarin, am și bluza cu guler alb….Rând subțire, sunt a patra…Mă așez, socializez, aflu cum e la Brasov, unde ardeleanul te ia de mână , te așază pe scaun și aleargă el pentru tine. Timpul trece amețitor, deja stau de 30 minute în fața ușii. Cineva a intrat și nu mai iese…Ce i-o fi făcând acolo ? Ochiul alunecă pe un afiș…actele se primesc în dosar cu șină. Înlemnesc, eu am mapa din plastic. Prima librărie e la un km…Lasă că mă descurc. Mă duc la poartă și zic… -,,Dau un regat pentru un dosar cu șină,, și arăt spre geantă. -,,Nu pot părăsi postul, dar….. și este chemată o doamnă importantă, femeie de serviciu. – ..Caută un dosar !…..Femeia pleacă și nu se mai întoarce. Disperată văd cum al treilea din fața mea intră…Ce mă fac, în spate stau 12 persoane pe puțin. Dacă ies din rând sunt pierdută ! Caut un număr de telefon, găsesc o cunoștință în clădire , obțin dosarul, și intru victorioasă…. -,,Stați jos !,, Mă mir…(doar achit o taxă !) ….Da de unde, sunt întrebată de spațiu, adresă, acte, cine mi-a întocmit contractul, când, se caută dosarele…nebunie. Doamna se așază, scoate trei exemplare de bonuri, bagă date în calculator, și când să iasă formularele,,,cade rețeaua ! Brusc toti cei patru din birou scot din sertare covrigi, vin cu cafele și toată lumea… e la gustare. Mă uit uimită și aflu că atunci când se întrerupe rețeaua se repune în funcțiune în 10-15 minute. Dumnezeule, mă ridic umilită și trec iar în hol. Să las oamenii să mănânce în liniște. Între timp intră cineva să întrebe..nu iese, altcineva să ceară relații, acolo rămâne, altcineva… Mă înfurii, intru… sunt poftită să aștept. Mi se înmânează formulare și…sunt îndrumată la etaj, la altă caserie, să achit taxa, Urc..altă ușa, alt rând . Așteptarea e apăsătoare. Gata, sunt în față. Aud vocea neutră : -..8,68 lei, vă rog .-,, Nu am !,, Dau 10 lei, a nu, 8,68 lei și atât…-..Nu am mărunt,credeți-mă !.. .-,,Găsiți, vă rog !.,,. Dumnezeule, unde să găsesc ? … 68 de bani ? Nu am avut niciodată…În fine, dau 9 lei, primesc culmea , 32 bani rest ..Îmi jur în gând să nu mai arunc firfireii de alamă, uite, au valoare …..Cobor, coada era mai vârtoasă, cei din fața ușii nu mă recunoșteau. Acum sau niciodată. Intru cu tupeu…- ,,A, da, dv… așteptați ! Într-un final arăt chitanța,. – Așteptați ,doamnă !… Doamna de la calculator se ridică, vine spre mine, îmi ia chitanța și când să o bage la xerox, vine femeia de serviciu cu o altă doamnă, -,,Faceți-i și ei o copie, amărâta, că stă de la 8,30 și nu vrea să o servească nimeni.,,.. Se scoate chitanța mea, se face copia CI, se primesc mulțumiri și urări și hai că mi se copiaza și mie chitanța. Gata, îmi zic… A , nu ! -,, Mergeți în clădirea a doua, la camera 5 și faceți o cerere, arătați chitanța ,,… Bun, traversez aleea și ajung în holul mare. Întreb gardianul, zice, la dreapta. Mă uit : camera 1,2,3,4,6,7,8…5 nu e. Mă mai uit odată, 5 nu e.. deschid la 3 să întreb unde e 5, imediat mă invită cineva să închid ușa….Închid, revin în hol, întreb unde e 5 și aflu că trebuie să trec prin 4. Iar de la capăt, ajung la 4, zice cineva să aștept . Până iese persoana din 5…Hai că iese, intru eu… – ,,Am venit să fac o cerere, zic. – ,, Nu e nevoie,,… Doamnă, m-au trimis, nu plec până nu o fac. -,, Nu e nevoie ! … Eu nimic, vreau să fac cerere… să mi se ia numărul de chitanță, – ,,- Nu sunt formulare, nu faceți ! ,,.. Revin în curte, intru iar la caseria centrală. Mă uit la ceas ..90 minute pentru aprox 9 lei.. La plecare mi se spune…- ,, Veți fi chemată iar să vă ridicați avizul ! ,,
Țara asta bine nu se mai face !
Av. Roxana Constantinescu
