Ori e prea naivă, ori habar nu are, ori plutește în alte sfere, ori nu-i pasă ! Așa mi se pare de o vreme, privind dintr-o anume perspectivă.
Mă duc azi la un atelier de lucru promovat de GRADO, un grup constituit cu scopul apărării drepturilor omului.
Tema privea condițiile de detenție și reintegrarea în societate a persoanelor condamnate. Au răspuns prezent oameni ce au contact direct cu segmentul acesta și discuțiile au fost animate…
Mă rog, în sală a lipsit persoana proaspăt ieșită din regimul de detenție, neinvitată desigur, că în rest, judecători, procurori, avocați, funcționari din sistemul de probațiune, polițiști, reprezentanți ai Direcției de Statistică, ai societății civile … erau din belșug.
Ni se prezintă un succes – decizia CEDO de condamnare a Statului Român la 20000 Euro pentru nerespectarea regimului de detenție…. adică, pe scurt, pentru că un condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie nu a avut în închisoare cei 4 mp necesari unei detenții normale, a fost lipsit de mobilierul apt traiului de zi cu zi și și-a pierdut 12 dinți din cei 26 pe care îi avea la intrarea în pușcărie.
Nu zâmbiți, cam așa ! Ca acest Tacov Stanciu au mai câștigat câțiva între 8000 și 15000 Euro, iar acum, pentru că mergeau condamnările pe bandă, s-a suspendat soluționarea cauzelor de gen , pentru un an, Statul Român urmând a trimite note cu sumele necesare pentru a fi alocate spațiilor de detenție….
Ce mi se pare mie e că, CEDO nu are habar că în justiție, un judecător, un grefier, un arhivar, un polițist nu au 4 mp la dispoziție, că în biroul Serviciului de probațiune , cei 7 funcționari din orașul meu nu au nici ei 4 mp, că parodontoză faci și în libertate și că datorită lipsei veniturilor nu-ți permiți tratament și îți pierzi toți dinții….că la noi ar trebui construite hectare de pușcării…..
CEDO e îngrijorat că după executarea pedepsei, societatea are un grad de impermeabilitate și nu-l acceptă pe fostul condamnat într-un loc de muncă…. Oooooo, dar de absolvenții de învățământ superior, eminenți, care își încearcă norocul la tot felul de concursuri și nu intră pe un post nenorocit, o fi auzit ? Dar de supercalificații, ce au peste 50 de ani, fără nicio șansă ?
Azi, colega mea, grefier Silvia Corbu a decedat, la numai 40 de ani, lăsând în urma sa un băiețel de 10 ani, pe care îl creștea singură. Lucra într-un birou supraaglomerat, stătea până noaptea târziu, căra de dosare din arhiva, în birou, apoi în sală, iar în arhiva cât era ziua de lungă.Computeriza lucrări la nesfârșit, ținea minte tot și era într-o cursă contra cronometru zi de zi. A învățat pentru asta mult, a fost un om cuminte și serios. S-a îmbolnăvit muncind și nu a dat Statul în judecată. Și-a purtat suferința pe picioare, în tăcere, tăind bucată cu bucată din trupul invadat de boală..
Pe ea, Europa nu a mai apărat-o în niciun fel !
Ea a ieșit din viată fără nimic, domnul Iacov a ramas în ea, cu 20000 E în buzunar. Condamnați la detenție au fost amândoi…. însa, în sisteme diferite !
Av. Roxana Constantinescu