Un Proiect de Ordonanță de Urgență pentru modificarea Codurilor penale a fost lansat recent în dezbatere publică, de către Executiv. Schimbările propuse vizează înăsprirea regimului liberării condiționate, facilitarea obținerii unui mandat de percheziție domiciliară sau sancționarea mai strictă a lipsirii de libertate. Cea mai mare pedeapsă, precizează avocatnet, în cazul unei lipsiri de libertate, poate fi aplicată dacă lipsirea de libertate a avut ca urmare moartea victimei. Într-o astfel de situație, se va schimba maximul pedepsei cu închisoarea care poate fi aplicat, respectiv 18 ani. Acum, limita maximă este de 15 ani. Limita minimă, de șapte ani, nu va fi modificată.
Comparativ, omorul are o sancțiune maximă de 20 de ani (exceptând cazurile de omor calificat, unde faptele sunt mult mai grave și pedepsele mai mari). Moartea victimei, ca rezultat al lipsirii de libertate, nu trebuie să fie intenționată de către autorul faptei. Dacă fapta de omor este intenționată, se va reține un concurs de infracțiuni între lipsire de libertate și omor și nu o variantă agravată a lipsirii de libertate. Mai exact, vor fi sancționate ambele fapte, separat, astfel încât se va ajunge la o pedeapsă mai mare decât ar fi fost cazul pentru o formă agravată a lipsirii de libertate.
În ceea ce privește alte forme de lipsire de libertate, săvârșirea lor va atrage pedepse mai mari. În primul rând, dacă lipsirea de libertate este precedată de o răpire a persoanei, limitele pedepsei vor crește: sancțiune va fi închisoarea de la doi la opt ani (acum, pedeapsa este de la unu la șapte ani). La acest moment, răpirea este sancționată doar dacă victima se află în imposibilitate de a-și exprima voința ori de a se apăra (adică este lipsită de orice posibilitate de reacție, prin care să-și manifeste voința). Proiectul vizează modificarea acestei condiții, urmărind să sancționeze răpirea în orice situație – inclusiv când victima ar putea reacționa.
Modificările propuse aduc, însă, o schimbare în ceea ce privește sancționarea lipsirii de libertate a unei persoane aflate în imposibilitate de a-și exprima voința ori de a se apăra. Dacă lipsirea de libertate se va face asupra unei persoane care se va afla într-o imposibilitate de a-și manifesta voința, pedeapsa aplicabilă va fi între un an și patru luni și nouă ani și patru luni. În cazul în care o asemenea persoană va fi răpită (cum spuneam mai sus, răpirea va putea să vizeze și o persoană care nu se va afla în imposibilitatea de a-și exprima voința, nu doar una incapabilă de reacție) și lipsită de libertate, pedeapsa va ajunge să fie între doi ani și opt luni zece ani și opt luni.
O ultimă modificare propusă de proiectul de ordonanță de urgență este clarificarea faptului că lipsirea de libertate poate să se facă și asupra unui „copil cu vârsta de până la 2 ani”. Conform notei de fundamentare atașate proiectului, logica aceste modificări este dată de vulnerabilitatea specifică a unui asemenea copil, „datorată vârstei fragede”.
