Sfântul Cuvios Gheorghe a trăit în secolul al VII-lea. S-a născut dintr-o familie evlavioasă din ostrovul Ciprului. După moartea părinţilor săi, vrând să îmbrăţişeze viaţa pustnicească şi să scape de însoţirea cea silnică care i-o gătea unchiul său, a fugit la locurile sfinte ca să se întâlnească cu fratele său mai mare, Heraclid, care vieţuia ca şi pustnic deja de mai mulţi ani în lavra Calamonului, pe malurile Iordanului. Dar părându-i-se fratelui său că este prea tânăr pentru viaţa de pustie, l-a dus la Mănăstirea Maicii Domnului de la Hozeva.
După ce a fost tuns în călugărie, Grigorie a fost încredinţat unui bătrân aspru şi nedrept. Dar el i s-a supus lui cu blândeţe, răbdare şi smerenie, ca şi cum însuşi Domnul ar fi lucrat prin el.
După ce își împarte averea săracilor, merge la Ierusalim să se închine la mormântul Mântuitorului. Intră în cinul monahal la mănăstirea Hozeva. Datorită ascezei, luptei împotriva patimilor, se umple de darul Sfântului Duh și devine un stâlp însuflețit și o icoană a tuturor bunătăților atât pentru cei din mănăstire, cât și pentru cei din afara ei. A strălucit cu nevoințele și s-a dezlipit de toată desfătarea lumească, căpătând și darul de a face minuni. Nu a slăbit din înfrânare până la trecerea sa la cele veșnice.
