Începerea şcolii sau a grădiniţei aduce, inevitabil, schimbări pentru copil şi pentru părinţi. Pentru că, atunci când un micuţ începe grădiniţa, întreaga familie (re)începe grădiniţa.
Pentru mulţi copii, grădiniţa este primul prilej de a fi într-o colectivitate. Copiii pot fi puţin mai mari decât el, îi sunt străini. Educatoarea este un adult pe care nu îl cunoaşte.
Trebuie să respecte un program zilnic mult mai organizat, mai riguros şi, cel mai important, sunt primele momente fără părinţi, în afara mediului cu care este familiar – casa.
Adaptarea copilului la grădiniţă durează între două săptămâni şi o lună, însă, cum fiecare copil este unic, fiecare are propriul sau ritm de acomodare.
5 probleme mari legate de acomodarea copilului la grădiniţă şi la şcoală:
Copilul plânge – O reacţie normală la teamă de necunoscut, de copiii pe care nu îi cunoaşte, de meniul nou. Este anticipaţia orelor fără tine. Copilul nu plânge pentru că nu vrea să între în clasă. El plânge pentru că nu vrea să intre fără tine.
Îi place în prima zi, dar apoi plânge şi spune că nu mai vrea. El descoperă că lucrurile sunt mai serioase decât o simplă sesiune de joacă. La grădiniţă sunt reguli şi nu are aceeaşi libertate de acasă. În acelaşi timp, descoperă, pentru prima oară, ierarhia şi faptul că i se iau jucării, ori alţi copii care se impun mai repede.
Copilul descoperă că trebuie să se descurce singur: la masă, la îmbrăcat, să nu se lase intimidat de alţi copii, să se apere, să se impună, să relaţioneze, să se adapteze unui program coordonat de altcineva.
Copilul refuză să doarmă la prânz şi plânge după mama.
Copilul începe să folosească acasă un limbaj diferit şi un comportament nu agresiv, cât irascibil, şi te înţelegi mai greu cu el. Într-adevăr, el poate prelua comportamentul şi limbajul altor copii din grupă. Vorbeşti cu educatoarea sau învăţătoarea şi afli, cu surprindere, că în clasă copilul este cuminte, la fel şi ceilalţi colegi ai săi. Care este explicaţia? El îşi epuizează “rezerva de cumințenie”, iar acasă, în mediul familiar, se va exterioriza şi va simţi nevoia să compenseze pentru orele în care a fost cuminte şi ascultător. La fel de bine, grădiniţa şi şcoala sunt obositoare, astfel că reacţia lui poate fi pusă în legătură cu epuizarea.
Şi 18 soluţii utile pentru adaptarea copilului la grădiniţă şi la şcoală:
Atitudinea părinţilor. Un părinte stresat, nervos şi emotiv îi va transmite copilului aceeaşi stare. Voi vă gândiţi că va plânge şi deja sunteţi copleşiţi de sentiment. Apoi, noua rutină de dimineaţă, cu o altă oră de trezire şi cu un interval orar strâns pentru a vă pregăti de plecare. Este un alt factor care poate să streseze părintele. Copilul vede că toate aceste schimbări afectează părintele. Şi, pentru că nu ştie ce îl aşteaptă acolo, se sperie. “Lucrurile au importanța pe care le-o oferi”, spune mereu tatăl meu. Şi aşa este. Trataţi mersul la grădiniţă cu calm, cu entuziasm, fără a pune prea mare accent pe această nouă etapă din viaţa copilului vostru. Da, este un pas mare. Dar ţineţi asta pentru voi.
centruldeparenting.ro
