Ieri, orașul amuțise ! Seara avea în ea, ceva tragic…..
Nu aș mai fi ieșit din casă, dar aveam bilete la teatru și cunoșteam subiectul piesei. Minunat ! Niciodată dacă i l-aș fi povestit fiicei mele, nu mi-ar fi reușit lecția predată a subiectului , așa că am ales să o iau de mână și să trăim în direct viața.
M-a durut fiecare râset, fiecare chicoteală, fiecare grimasă zeflemitoare a sălii, pentru că majoritatea a înțeles că a venit la o comedie, în realitate ne-am vazut filmul vieții noastre, până peste niște puțini ani.
A fost un spectacol care reinterpretează cotidianul, o piesă despre libertate, prieteni, iubire, neputință, disperare, muncă, familie și lista ar putea continua. Este o piesă în care fiecare dintre noi se regăsește, asta pentru că totul este prezentat atât de actual încât poți să juri că cineva tocmai ți-a expus o mică parte din ceea ce trăiești. Alteori te gândești la ce ne facem să fim cu adevărat liberi.
Este o piesă care ridică și pune întrebări. Întrebări la care tu trebuie să-ți răspunzi! Datorită presiunilor sociale şi personale, personajul principal trece printr-un moment de criză şi caută să îşi recapete identitatea încercând să dea un sens nou vieţii sale. Doar că în lumea meritocraţiei capitularea nu este o opţiune ,iar cine îndrăzneşte să părăsească cursa capitalismului este aruncat din sistem.
Pe lângă aluziile la adresa societăţii capitaliste şi a presiunilor pe care aceasta le generează asupra oamenilor, spectacolul pune în discuţie nişte probleme profund umane, conturând o relaţie specială, de ura-dragoste între personajul principal şi tatăl său. Ce soluţie trebuie să aleagă acesta, atunci când părintele său, din cauza degradării fizice şi psihice, devine dependent de el, ajungând el însuşi un copil?
Am regăsit problema fiecărei familii : tinerețe fără bani, fară servici, fără putere. Tinerețe trăită între ziduri, în birouri îmbâcsite, cu șefi stupizi, cu probleme casnice… nevastă, copii, lipsa banilor, părinti ce alunecă pe topoganul vieții direct in vârsta copilâriei, alcool, neputință, moarte, sinucidere,
Spectatorii rădeau când bunicul fugea spre toaletă,dependent de ea, când ascundea sulul de hârtie igienică, simula ambreiajul, bătea în cratită, cand unul din personaje scapă drogul pe jos și îl aspiră pe nări, cu praf cu tot, cănd …când…când….
Lacrimile de pe chipul fiicei mele, la ieșire, mi-au spus că am crescut-o bine, că a înțeles exact ce e viața, cu tinerețea ei efemeră , cu maturitatea chinuită, cu senectutea decrepită, cu moartea la un loc.
Piesa a început cu un moment de reculegere prelungit prin voia spectatorilor..și s-a terminat cu ochi împaienjeniți de lacrimi..
Drum bun în lumină, găsiți libertatea, copiii noștri, care ați visat la libertate !
În drum spre casă vedeam cum unii dintre spectatori se grăbeau spre restaurante ,,să sărbătorească,, actul de cultură, tocmai parcurs.
Viața e viață, oameni buni ! Iar doliul să și-l țină familiile…
Av.Roxana Constantinescu
