O realizatoare DIGI24, Oana Zamfir, l-a întrebat pe Marian Munteanu,fost lider al studenților în timpul Mineriadei din 1990, care a stat în comă 4 zile după ce un miner a încercat să-l decapiteze, dacă a fost în Piața Universității la Mineriada din 1990.
”Denes Domokos, șef de tură la Mina Livezeni, a încercat să-l decapiteze cu o secure”, notează Reporter Virtual.
Instanța l-a condamnat la 8 ani de închisoare, după ce parchetul i-a întocmit un dosar penal pentru tentativă de omor.
Întrebarea i-a fost adresată lui Marian Munteanu în timpul unui interviu acordat miercuri la DIGI24, cu privire la punerea sub acuzare a fostului președinte Ion Iliescu și a lui Virgil Măgureanu pentru Mineriada din 1990.
Dorothea Ionescu Vânău, director de marketing într-un important trust de presă, aduce în prim plan, pe pagina sa de socializare, pe lângă amintiri dureroase ale acelor zile, imaginea necosmetizată a societății noastre de astăzi.
Mama mea, Dumnezeu s-o odihnească, a avut primul accident vascular la 14 iunie 1990. Era medic la Policlinica Batiștei și a ieșit, împreună cu alți colegi, să dea primul ajutor mormanului de intelectuali cu ochii scoși, de vis-a-vis de Ambasada Americană, în față la actualul ARCUB. Minerii i-au amenințat că dacă fac un singur gest de salvgardare, le scot și lor ochii. De aceea, primul lucru pe care l-am făcut când copiii mei au ajuns la vârsta întrebărilor a fost să le povestesc de bunicii lor torturați de comunism, de fenomenul Pitești, de Rațiu, de Coposu, de mineri și de Iliescu. Ca să știe unde trăiesc și cum pornesc în viață.
Povestea Oanei Zamfir și a întrebării puse lui Marian Munteanu nu este o poveste despre incompetență, ci despre impotența societății românești de a-și respecta istoria, despre dezinteresul față de transferul de memorie. Generațiile născute după ’90 sau puțin înainte, ăia care erau copii de țâță când Iliescu schingiuia intelectualii și studenții cu gesturi atavice și cu ură de clasă. Generațiile care n-au văzut mormanele de doamne cu ochelari și tineri cu sandale hippie, zăcând în bălți de sânge, unii peste alții. Generațiile care n-au apucat să-i cunoască pe Rațiu sau pe Coposu și n-au avut șansă să-i opună lui Iliescu și compania. Suferința rasei albe. Carne de tun pentru marxismul cultural.
Vorbeam zilele trecute cu o nemțoaică, fiică de român emigrat înainte de 23 august, tocmai despre asta și deplângeam împreună dispariția rasei nobile românești. Amestecătura aia de clase, instrumentată de Ceaușescu, care a degenerat fundamentul educației și al moralei. Cine o mai fi clasă nobilă, azi, în România? Clasa aia căruia nu-i e frică de papionul lui Rațiu? Câți dintre tinerii actuali or fi vlăstare de pălmași amestecate cu intelectuali, deja la a doua mână de permutare darwinistă, după legile lui Mendel? Acest Mengele fără holocaust?
Prin urmare teza mea asta e: singura vină în povestea de la Digi e a părinților domnișoarei Zamfir. Părinți care nu pot fi scoși de pe post, din păcate – a concluzionat Dorothea Ionescu Vânău, pe pagina sa de socializare.