Mi-a zis un ins de-al meu, din țara mea
Ceva ce parcă nu se nimerea:
Ne găuresc, ne-au găurit destui
La poșta asta care e de gală
Unde noi stăm cuminți și-ai nimănui,
Înțepenit popor de mântuială.
Citesc că-i o cădere pe planetă
Că lumea pe la colțuri, s-a surpat
Urmează cataclisme și mai ample
Iar noi am fi chiar primii la picat.
La dracu, zic, ne-am nimerit iar oblu
Întâii suntem toți la ghilotină
Iar când se dă ceva, să zic, bomboane
Rămânem ultimii, când se termină.
Hei, doamnelor și domnilor, desigur
Prea liberii și prea frumoși-mi frați
Noi doar la ghinion suntem fruntașii
La pagubă întâii răsfățați.
Aiurea, ne-am născut mai buni în toate
Pământul ne-a luat cu împrumut
Să-l înmulțim și populăm cu râvnă
Căci cică am fi buni doar de putut
Și-atunci de ce nu noi pe ei, în rut?
Am meditat la o așa insultă
Despre un neam cu cetățeni potenți
Dar nu-i destul să-ți stea sculat elanul,
La statul drept rămas-am repetenți
La statul demn, suntem mereu absenți
Popor al impotenților potenți.
Un dialog de înțelesuri grave
Jucat în jucăușele-i octave!
Lucian Avramescu
ampress.ro
