DE PE MELEAGURILE VĂII BUZĂULUI
Bogăția resurselor turistice care sunt adăpostite pe toată suprafața ocupată de Valea Buzăului, ar putea dezvolta un turism fermecător, mai ales celor dedicați acestui fenomen. De fapt ar reprezenta echivalentul bunăstării şi al unui nivel de trai ridicat, indicând gradul de civilizaţie a unui popor.
Iar acei profesioniști în turism care acum îngemănează în ei nostalgia, ar putea ca această îndestulare turistică lăsată în paragină, să o bifeze, apoi să o selecteze alcătuind o bibliotecă uriașă plină de istorie și tradiții.
Pentru că odată ce te-ai dedicat turismului, este imposibil să te detaşezi de anumite fapte, oameni, peisaje, istorii şi să priveşti ”obiectiv” transformările şi mutaţiile, care au intervenit și s-au amestecat în valenţele spirituale, culturale, geografice, istorice şi economice și în tot ceea ce se mai numește încă, moștenire turistică.
Iar indolența unora față de flora luxuriantă și fauna existentă din abundență prin toate cotloanele Țării Buzăului, a făcut ca această zonă cu un farmec aparte aflată la graniţa dintre Tara Românească, Transilvania și Moldova, să declanșeze și s-arunce priviri afective în urmă, îndurerate și triste în prezent şi pline de griji în viitor.
Pentru noua carte, care sper ca săptămâna viitoare să ajungă la editură, Călin Ghețu profesorul, jurnalistul, realizatorul unor emisiuni la televiziunile locale, dirijorul din umbră a multora ca mine, mi-a trimis, ca de fiecare dată, câteva pagini scrise. A fost o bucurie firească să le lecturez constatând că prietenul Călin, a vegheat tot timpul cu interesul și curiozitatea profesionistului asupra acestor amintiri dragi, care se numesc satele şi oamenii de pe această Vale a Buzăului, modul lor de viaţă şi realizările lor.
CĂRŢILE REZISTENŢEI
Cărțile scrise de Doru Brătulescu cred că au fost receptate și incluse în categoria „memorialistică” sau, forțând nota, chiar „monografie”, când nu au fost etichetate, pur și simplu, expresia unui nostalgism, ușor de înțeles în cazul unui respectabil ”senior” pentru locurile încărcate de amintirile și de chipurile dragi ale copilăriei, adolescenței și tinereții sale! Nostalgie augmentată de apelarea la un număr impresionant de cărți, documente, fotografii, alte înscrisuri din tot felul de arhive și surse de informații și, mai ales, de recursul la memoria orală a oamenilor locului.
Sincer să fiu, eu însumi am fost atras în lectura mea, încă de la primul volum, de încărcătura rememorativă, expusă de autor, cu o aparentă detașare de rigorile impuse de respectarea unor reguli stricte de scriitură și de încadrarea corecta într-un gen, validat de istorici, de esteticieni, de critici s.a.m.d.
Mă simțeam confortabil de fiecare dată când autorul atingea resorturi sentimentale care îmi erau și mie proprii, când luminile și umbrele folosite în descrierea locurilor, a oamenilor şi a unor evenimente trecute se suprapuneau sau se completau cu propriile mele trăiri și amintiri.
Mai mult, acest sentiment era și mai puternic atunci când vedeam reacții asemănătoare din partea a zeci şi sute de „followers” pe canalele de socializare, îndeosebi Facebook, unde erau disiminate, cu regularitate, fragmentele care se constituiau, mai târziu, în cărţile ce urmau a fi tipărite și semnate de Doru Brătulescu.
Între noi fie spus, postările respective, fără a fi necesar a se interveni pe ele, ar putea fi strânse intre coperțile unui op, cu autor colectiv, care s-ar putea intitula, de ce nu, DRUMUL ÎNAPOI SPRE CASĂ sau LEAGĂNUL OMENIEI NOASTRE sau FACEREA ȘI DESFACEREA UNEI LUMI! Cineva, mai inspirat decât sunt eu acum, ar zămisli, cu siguranță, un titlu cu adevărat spectaculos și demn de a exprima entuziasmul declanșat de lectura sutelor și sutelor de pagini despre Buzău, Pătârlagele și Valea Buzăului. O adevărată Cronică a unei iubiri neostoite pentru tărâmurile obârșiei sale, încărcate de legende înălțătoare, de neuitat, dar și de drame colective şi personale, tot de neuitat, cu zidiri de destine nobile şi prăbușiri tragice, Nu sunt uitate nici micile bucurii ale oamenilor, păcatele lor mai mari sau mai mici, trecătoarele pasiuni și durerile ascunse, cu demnitate, în străfundurile sufletului.
În fața cornului abundenței de informații semnificative, oferite de autor cu mărinimie, cititorul se simte, nu de puține ori, suspendat ca pe un pod de șufe, asemănător multora dintre cele construite de nemțul rămas în Cislău, la retragerea armatei Fuhrer-ului, în 1944.
Cititorului i se aduce aminte, în fiecare capitol al cărții, că istoria acestor pământuri nu a fost niciodată despărțită de credința adevărată şi tainică în Tatăl ceresc, atotțiitorul și atoatefăcătorul, de bucuria împărtășită fiecăruia de natura mirifică a locului, de încăpățânarea oamenilor din mândra Țară a Buzăului de a nu se lăsa zdrobiți nici de dușmanii vremelnici și nici de vitregiile vremurilor trăite,
Doru Brătulescu reușește să transforme paginile cărţilor sale, din pagini monografice sau de jurnal nostalgic în adevărate pilde, de ținut minte, de îmbărbătare a celor slăbiți în deznădejde și resemnare, a celor predispuși să îngenuncheze în fața celor care își reneagă nu doar credinţa și neamul, ci și pe proprii lor părinți și străbuni, a celor care sunt gata să se închine unor idoli inventați de minți bolnave și sărace cu duhul…
Cărţile lui Doru Brătulescu sunt și vor rămâne ca niște borne ale REZISTENŢEI noastre în fața monstruozității întruchipate de perspectiva spălării creierelor în Noua Eră a Omului Nou. A celui fără rădăcini și fără credință, inseriabil și ușor de manipulat, fără identitate și care renunță de bunăvoie la Libertatea și Demnitatea sa.
Cărțile lui Doru Brătulescu vor avea din ce în ce mai mulți cititori. Nu vor fi bestseller-uri, dar vor fi căutate pentru naturalețea lor și pentru frumusețea mesajului transmis. Un mesaj stenic, de rezistență la modele trecătoare și amăgitoare ale unei așa zise Lumi Noi. Un mesaj care vine de demult, din vremuri poate şi mai întunecate decât cele pe care le străbatem noi acum. Un mesaj care a găsit mereu ecou în sufletele, brațele și mințile românilor și care, nu întâmplător, poate fi regăsit și în celebrele versuri ale Poetului Nepereche:
„Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este,
Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste…”
Călin Ghețu
Râșnov, 3 noiembrie 2021
