ICCJ: Întreprinderea individuală nu poate răspunde penal în calitate de persoană juridică. Decizia se aplică deja

de Stiri Buzau Media

iccjÎntreprinderea individuală, acea formă de activitate economică organizată de un întreprinzător persoană fizică, nu poate răspunde penal ca persoană juridică, întrucât nu are această calitate, a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) printr-o decizie publicată în Monitorul Oficial.

Decizia nr. 1 din 13 ianuarie 2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 138 şi a devenit, de la momentul publicării, obligatorie pentru toate instanţele.

Prin intermediul documentului amintit, judecătorii au stabilit că întreprinderea individuală, formă de activitate economică organizată de întreprinzătorul persoană fizică, nu are calitatea de persoană juridică și, prin urmare, nu poate răspunde penal în această calitate.

“(…) Întreprinderea individuală constituie o formă de activitate economică organizată în condițiile legii de persoana fizică titulară, iar nu o entitate de sine stătătoare, capabilă a dobândi drepturi și obligații proprii în condițiile prevăzute de art. 188 din Codul civil. Nefiind o persoană juridică, acest tip de întreprindere nu poate răspunde penal în condițiile prevăzute de art. 135 din Codul penal, scrie în decizia Curţii.

Concret, art. 135 din Codul penal stabileşte că o persoană juridică răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. În acelaşi timp, răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea respectivei fapte.

Aşa cum reiese din decizia publicată , judecătorii au stabilit că întreprinderea individuală nu este implicată ca subiect de drept în raporturile juridice reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 (actul normativ care reglementează activităţile economice desfăşurate de persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi cele familiale), nu are calitatea de persoană juridică în înțelesul normelor Codului civil și nu poate fi, în sine, nici destinatar al actelor normative civile ori al dispozițiilor legislației penale.

Mai mult, Curtea a găsit că întreprinderea individuală nu este o entitate cu o organizare proprie, de sine stătătoare, fiind o formă de organizare desfăşurată pe riscul întreprinzătorului persoană fizică. Prin urmare, acesta din urmă este subiectul de drept în relaţiile cu terţii, el răspunzând pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul.

Cu alte cuvinte, persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde cu propria avere pentru toate datoriile contractate de întreprindere, dacă patrimoniul de afectaţiune nu este suficient pentru acoperirea debitelor.

Instanţele interpretau diferit legea

Sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă întreprinderea individuală, persoană juridică fără personalitate juridică, poate fi subiect activ al unei infracțiuni săvârșite în realizarea obiectului de activitate”, a apărut în condiţiile în care instanţele judecătoreşti ofereau soluţii diferite, motiv pentru care ÎCCJ a intervenit pentru a se asigura că de-acum înainte va exista o practică judiciară unitară.

În acelaşi timp, în conformitate cu prevederile OUG nr. 44/2008, persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde în faţa creditorilor cu bunurile proprii, iar cazurile de încetare a activităţii întreprinzătorului persoană fizică (decesul, voința întreprinzătorului sau condițiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 26/1990) sunt diferite de cele ale unei persoane juridice.

Cum înfiinţezi o întreprindere individuală? 

Potrivit OUG nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, întreprinderea individuală este o întreprindere economică, organizată de un întreprinzator persoană fizică.

Mai exact, activitatea economică este desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzatorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, se precizează în actul normativ amintit.

Pentru a înființa o întreprindere individuală, viitorul titular trebuie să întocmească documentația necesară pe care să o depună la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul (ORCT) în raza căruia acesta își stabilește sediul profesional, la ghișeu, prin corespondență sau prin biroul de asistență și reprezentare din cadrul primăriilor.

Prima etapă în procedura de înfiinţare o reprezintă rezervarea denumirii întreprinderii individuale, prin depunerea la ORCT a cererii de verificare disponibilitate şi/sau rezervare firmă (original), completată cu cel puţin trei denumiri, în ordinea preferinţelor şi achitarea taxei de registru.

Conform normelor în vigoare, numele întreprinderii individuale se compune din numele titularului întreprinderii, scris în întregime, sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia, la care se adaugă sintagma “întreprindere individuală”.

A doua şi ultima etapă a înfiinţării întreprinderii individuale constă în înregistrarea efectivă la Registrul Comerţului a cererii de înregistrare şi autorizare a funcţionarii, împreună cu dosarul cuprinzând toate actele necesare pentru înfiinţarea acesteia, după cum urmează:

1) Cererea de înregistrare (original);
2) Dovada verificării disponibilității și rezervării firmei (original);
3) Cartea de identitate sau pașaportul titularilor întreprinderii individuale (fotocopie certificată olograf de către titular privind conformitatea cu originalul);
4) Documente care atestă drepturile de folosință asupra sediului profesional/punctelor de lucru (copie legalizată);
5) Dacă este cazul, avizul privind schimbarea destinației imobilelor colective cu regim de locuință, prevăzut de Legea nr. 230/2007 (completat pe formular-tip, original). Acesta constă în acordul asociației (al președintelui comitetului executiv și/sau al administratorului, precum și acordul, adică semnătura vecinilor ale căror apartamente au pereți comuni cu apartamentul care constituie sediul profesional, atât pe orizontală cât și pe verticală).
6) Specimenul de semnătură al întreprinzătorului persoană fizică titulară a întreprinderii individuale (original); Specimenul de semnătura al întreprinzătorului persoană fizică titular al întreprinderii individuale se depune la ORCT odată cu cererea de înregistrare și poate fi dat în fața notarului public, în formă legalizată, ori în fața directorului ORCT sau a înlocuitorului acestuia, care va certifica semnătura.
7) Declarația pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condițiilor legale de funcționare prevăzute de legislația specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediului și protecției muncii (completat formular tip, original).
8) Dacă este cazul:

  • precizare din care să rezulte că titularul dreptului de proprietate înțelege să afecteze folosința spațiului în vederea stabilirii sediului profesional al întreprinderii individuale (declarație etc.);
  • documentele doveditoare pentru patrimoniul de afectaţiune (declarație pe proprie răspundere);

9) Dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale: taxele de registru.

Notă: Cu excepția documentelor de identificare și a celor privind sediul profesional, toate celelalte documente/formulare se distribuie la sediul ORCT sau se pot prelua de pe internet din portalul ONRC – secțiunea formulare offline RC sau de pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Pe lângă aceste documente, titularul trebuie să depună la Registrul Comerțului și acte care să ateste pregătirea profesională sau, după caz, experiența profesională (fotocopii certificate olograf), pentru a demonstra calificarea în domeniul de activitate ales.

Astfel, pentru demonstrarea calificării, titularul întreprinderii individuale poate prezenta unul sau mai multe dintre următoarele documente:

  • diplomă;
  • certificatul sau adeverința prin care se dovedește absolvirea unei instituții de învățământ;
  • certificatul de calificare profesională sau de absolvire a unei forme de pregătire profesională, organizată în condițiile legii în vigoare la data eliberării acestuia;
  • certificatul de competență profesională (cartea de meșteșugar, carnetul de muncă al solicitantului, declarație de notorietate cu privirea la abilitatea de a desfășura activitatea pentru care se solicită autorizarea, eliberată de primarul localității respective în mod gratuit, în cazul meseriilor tradiționale artizanale);
  • atestatul de recunoaștere și/sau echivalare pentru persoanele fizice care au dobândit calificarea în străinătate;
  • atestatul de recunoaştere a calificării dobândite în străinatate, în afara sistemului de învăţământ;
  • orice alte dovezi care să ateste experienţa profesională.

Sursa: avocatnet.ro

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns